1 ”... găsesc că
e absolut esenţial să lucrezi în bună dispoziţie. Este exact ceea ce fac eu.
Ştiu sigur că resimt mai multă plăcere să-mi joc rolurile decât simte publicul
să le vadă. Vedeţi, e cu mult mai
interesant să creezi un personaj decât să ţi se dea unul făcut de-a gata după
măsura ta. Iată de ce, fie spus în treacăt, devin mereu nervos când joc în
film. Acolo mă simt constrâns, căci cinematograful nu-ţi lasă destulă
libertate. Dimpotrivă, pe scenă poţi crea un personaj pe care-l poţi îmbogăţi
în fiecare seară. ”
2 ”Şi acum, ca să
mai vorbim tot despre actori, în ceea ce mă priveşte, îmi place să uit pe cât
posibil „eul” meu, atunci când creez un personaj. Nu sunt dintre cei care intră
într-un soi de transă spre a se pregăti pentru ceva măreţ. Eu fac un efort real
să cunosc personajul de aşa manieră încât el să-mi fie în întregime familiar
prin toate reacţiile sale, în indiferent ce împrejurări. Când eşti astfel legat
de rolul tău, el devine până într-atât parte din tine încât, atunci când
rosteşti versuri de pildă, chiar pentru a mia oară, ai impresia că le spui cu
spontaneitate.” Citatele 1 şi 2 aparţin lui LAURENCE OLIVIER, şi fac parte dintr-un
interviu luat de un reporter de la revista Photoplay, pe când Laurence avea 31
de ani, imediat după ce terminase de filmat La răscruce de vânturi.
3 ”Publicul nu
doreşte decât să ne regăsească întotdeauna asemenea primului şoc afectiv pe
care i l-am inspirat. Adevărata noastră personalitate, multiplă şi subterană,
nu-l poate decât deconcentra” EDWIGE FEUILLERE
4 Teatrul, este o
convenţie stabilită între actori şi spectatori, o convenţie în care actorul se
obligă să interpreteze un anumit personaj, iar spectatorul se obligă să-l
creadă; să-l creadă, da, dar cu o
singură condiţie : ca ceea ce ”joacă” actorul să poată fi într-adevăr crezut ...
Spectatorul stă pe locul lui şi-ţi spune : ”Am citit afişul, am văzut ce joci,
sunt dispus să te cred, acum convinge-mă! – şi datoria noastră este să facem
acest lucru, toţi, fără excepţie.” CONSTANTIN TĂNASE
5 "Tănase a
înţeles că, dacă în general în teatru, modul de interpretare trebuie legat indisolubil
de personalitatea actorului – chiar de calităţile lui fizice – acest lucru, în
ceea ce priveşte cupletul, devenea esenţial." IOAN MASOFF – RADU TĂNASE: Tănase
Cu dragoste,
Pentru Alexandra.
Un comentariu:
Vai,e minunat♥! Multumesc.In general acestea ajung la sufletul oricarui artist,doar la acei artisti care simt cu adevarat asta,nu la acei ce invaluie arta intr-un nimic.Super,Ilinca! Te pup. :*
Trimiteți un comentariu