The Pillow Book

The Pillow Book sau Cartea de căpătâi un film extraordinar!  Este a treia oară când îl vizionez, a treia oară când rămân sub vraja lui. Pelicula este regizată de Peter Greenaway si îi are în distribuţie pe Vivian Wu şi pe Ewan McGregor. Un film cu grad mare de fineţe, erotism şi cultură de o delicateţe aparte.  Ce să mai - cu adevărat artistic!

 
 Povestea căutării lui Nagiko de desfăşoară pe baza jurnalului lui Sei Shonagon, o faimoasă curtezană care a trait cam acum o mie de ani. Nagiko este fiica unui scriitor; ea este un suflet ales -o femeie inteligentă cu simţ şi sensibilitate artistică bine dezvoltate, cu radacini sănătoase. Aparent, aţi putea spune că îşi caută un bărbat cu caligafie frumoasă dar de fapt vă las pe voi să vă daţi seama ce anume caută ea.

Iată şi câteva citate prezente în film. Ele sunt luate din cartea lui Sei Shonagon (pe care abia astept să o citesc!!):

I am certain that there are two things in life which are dependable: the delights of the flesh and the delights of literature. I have had the good fortune to enjoy them both equally.

Treat me like the page of the book.

 Ador The Pillow Book  pentru că povestea şi multe idei şi senzaţii mă caracterizează.

A! Dacă, după ce îl vizionaţi, vă gasiţi obsedaţi de coloana sonoră (ca şi mine de altfel), vă rog să accesaţi melodiile:


Divina şi senzuala Blonde - Patti Guesch

Jucăuşa şi haotica  La marquise - Patti Guesch

Cu drag,
Ilinca.

Special, românesc

Azi am descoperit următoarea lucrare: Cântece populare româneşti compuse de Bela Bartok. Şi azi mă petrec în note speciale: ceai negru autentic, muzică, răcoarea şi liniştea casei mele, în ţara mea dragă, în compania căţeluşei  - Finetti.

Cuceriţi cultura noastră, lăsaţi-vă în voia adevăratului nostru ritm şi apreciati-vă între voi, ca români. Hărnicia si frumuseţea curg prin venele noastre. Lăsaţi-le să vă lumineze. Până nu vom realiza cine suntem, nu vom trece la următorul nivel.

 

  România încă mai are oameni speciali. 

Cu drag, 

Ilinca.

Pyotr Ilyich Tchaikovsky pentru ea

Ştiu, 2 posturi într-o seară. Mai vine şi al treilea. "Inspiraţiunea ingenioasă" scapă de sub ghearele "infecţiei" şi dăruieşte. Mai dăruieşte o simfonie. Am avut privilegiul de a o asculta vineri seară live, şi măiestria şi forţa ei m-au dus cu gândul la un singur om: Luiza Cupceac. Ei îi dedic simfonia. De urări nu mai încape vorbă, planurile ei sunt şi ale noastre.


Simfonia numărul 5 a lui Tchaikovsky pentru Luiza Cupceac.

1

2

3

4

5

6 

7

 

 

 

 

La mulţi ani!

Cu drag,
Ilinca.

 

 

 

Mâinile ni se-mpreună, ochii ni se caută - Tagore

Mâinile ni se-mpreună, ochii ni se caută: aşa începe povestea inimilor noastre.
E-o noapte cu lună plină în miezul lui martie; mirosul firav de henna pluteşte-n aer; flautul îmi zace la pământ, iar ghirlanda ta de flori e doar începută.
Iubirea dintre noi e ca un răsuflet de cântec.


Vălul tău de culoarea şofranului îmi îmbată ochii.
Cununa de iasomie ce mi-ai împletit bucură inima mea ca o laudă.
E-un joc de dăruire şi de îndepărtare, de destăinuire şi de taină din nou, de zâmbet şi de sfială, de dulci, inutile hârjoane.
Iubirea dintre noi e ca un răsuflet de cântec.


Nici o taină dincolo de prezent; nici o strădanie spre ceea ce e cu neputinţă; nici o umbră îndărătul încântării; nici o dibuire în adâncul beznei.
Iubirea dintre noi e ca un răsuflet de cântec.


Nu căutăm, dincolo de cuvinte, tăcerea eternă.
Nu-ntindem mâini către golul nădejdilor de neatins.
Ne e de ajuns ce dăm şi ce primim.
N-am isprăvit ciorchinele bucuriei până-a da de vinul durerii.
Iubirea dintre noi e ca un răsuflet de cântec.

Lui Eros.

Coarda sensibilă

 

Lasă melodia să cadă şi citeşte.

Mă tot întreb de ce trebuie să fiu constrânsă, de ce mediul în care trăiesc îmi sufocă spiritul şi de ce vrea să-mi iradieze sensibilitatea. De ce ar fi normal să fiu bolnavă si nefericită ca artist?

Eu sunt fericita, totuşi! Sunt fericita când mă trezesc îmbrăţişată, sunt fericită când mănânc portocale, când ascult muzică mea simplă şi când stau cu mine în linişte. Fericită sunt numai în afara infecţiei.


Există atâtea cărţi care aşteaptă să ne găzduiească, care ne aşteaptă cu coperţile deschise şi ... unde vrem să mergem noi? Refugiază-te!

Să ne păstrăm cu sfinţenie gramul de umanitate care ne-a mai rămas. Să ne alegem oameni care ştiu să scoată nota fină din coarda sensibilă.





Acest post este o rugăminte adresata mie.




Cu drag,
Ilinca.

La fille sur le pont

Prolog: Ieri seară, iubitul meu mi-a spus o mică poveste. Mahatma Gandhi întrebase de ce ţipă oamenii când se ceartă. Nimeni nu a ştiut. Gandhi a spus că oamenii fac asta pentru că în momentul acela simt că sufletele lor se îndepărtează unul de celălalt...

Tocmai am terminat de văzut un film... FORMIDABIL!! Mai exact, La fille sur le pont cu Vanessa Paradis şi Daniel Auteuil. Povestea se desfăşoară sub semnul jocului şi al hazardului condimentate cu multă dragoste.

 Sincer, nici nu am cuvinte să descriu filmul. Sunt speachless! Şi jos pălăria! Vă arăt două melodii care fac parte din coloana sonoră şi care caracterizează filmul. Noile mele melodii obsedante:

Vă invit să vizionaţi filmul.



Cu drag,
Ilinca.

Mereu in expeditii

În seara asta m-am "dat cu barca" pe Youtube, bineînţeles, în cautare de nou. Şi am gasit ceva care m-a calmat (sunt în prima sesiune din viata mea, înţeleşi să fim!). Am gasit un compozitor pe nume Ryuichi Sakamoto. Compozitor, actor (încă nu am vazut nici un film în care joacă), producător, pianist şi ... japonez. 
















Aşa că vă invit să vă relaxaţi. 


Prima melodie face parte din coloana sonoră a filmului La răscruce de vânturi, varianta din 1992 cu (minunata) Juliette Binoche şi (fermecătorul) Ralph Fiennes, pe care îl şi recomand (dar mai întâi citiţi cartea!!).

Ceva indian - adorabil!! Indian not  Bollywood!

Una romanţioasă: 

O melodie "element". Ca o ploaie de primăvară. Privat, aerisit.

Cam atâta. Lista ar putea să fie mult mai lungă, dar vă mai las şi pe voi să-l descoperiţi pe Ryuichi Sakamoto. 









Cu drag,
Ilinca.








P:S.: Mă bucur că v-a plăcut postul anterior. Mulţumesc mult pentru aprecieri!!

Ultima descoperire!

Iata ce am descoperit in pauza de masa azi: o violoncelista, Tina Guo!

Are 26 de ani, e cunoscuta pe plan international ca violoncelista solo cu un repertoriu din urmatoarele genuri: clasic, rock, metal, fusion. Este o persoana multitalentata, asa cu trebuie sa fie un artist si este superba. Cateva melodii:

Marioneta si violoncel si arta:

O alta melodie care imi place. Cat despre videoclip... mai putin, e cam ciudat si aminteste de alte chestii obscure care, cica, guverneaza lumea. 

Eu nu am pierdut-o, dar imi place melodia:

Clasica Air a lui Bach:

Si ultima piesa, foarte linistitoare:

Sper sa va placa!






Cu drag,
Ilinca!