Mâinile ni se-mpreună, ochii ni se caută - Tagore

Mâinile ni se-mpreună, ochii ni se caută: aşa începe povestea inimilor noastre.
E-o noapte cu lună plină în miezul lui martie; mirosul firav de henna pluteşte-n aer; flautul îmi zace la pământ, iar ghirlanda ta de flori e doar începută.
Iubirea dintre noi e ca un răsuflet de cântec.


Vălul tău de culoarea şofranului îmi îmbată ochii.
Cununa de iasomie ce mi-ai împletit bucură inima mea ca o laudă.
E-un joc de dăruire şi de îndepărtare, de destăinuire şi de taină din nou, de zâmbet şi de sfială, de dulci, inutile hârjoane.
Iubirea dintre noi e ca un răsuflet de cântec.


Nici o taină dincolo de prezent; nici o strădanie spre ceea ce e cu neputinţă; nici o umbră îndărătul încântării; nici o dibuire în adâncul beznei.
Iubirea dintre noi e ca un răsuflet de cântec.


Nu căutăm, dincolo de cuvinte, tăcerea eternă.
Nu-ntindem mâini către golul nădejdilor de neatins.
Ne e de ajuns ce dăm şi ce primim.
N-am isprăvit ciorchinele bucuriei până-a da de vinul durerii.
Iubirea dintre noi e ca un răsuflet de cântec.

Lui Eros.