Story of a bass cello

Nu ştiu vouă, dar mie imi era dor de Jiří Trnka. Cu ceva vreme în urmă, vi l-am prezentat împreună cu o lucrare tare drăguţă de-a lui, despre artişt în raport cu comunismul : Mâna . 

Acum a venit vremea să vă mai arăt o altă lucrare preţioasă: The story of the bass cello/ Povestea contrabasului scrisă de Anton Cehov. Scurt-metrajul a fost filmat în 1949.


Iată cum decurge povestea: Un muzicant cu un contrabas se îndreaptă spre castelul unui prinţ, să participe la o serată muzicală. Se opreşte pe malul unei ape, unde o fată frumoasă stătea la pescuit. Muzicantul se gândeşte să-i lase fetei un semn: îi prinde-n cârligul undiţei un buchet de flori. Când să plece, constată că i-au fost furate hainele. Contrabasistul  se ascunde sub podul din apropiere, să aştepte înserarea. Fata se trezeşte, constată că undiţa a prins ceva, se dezbracă, intră în apă, desface cârligul din buruienile în care se împotmolise, iese şi constată că îi fuseseră furate hainele. Drept pentru care se refugiază sub podul din apropiere, să aştepte înserarea.
 
Şi iată cum destinul îi aduce din nou pe cei doi unul lângă altul, de data aceasta complet goi. El goleşte cutia de contrabas şi-i propune fetei să intre în ea, să-şi ascundă astfel goliciunea. Zis şi făcut.
Iar de-aici... o altă serie de aventuri, în urma cărora contrabasistul porneşte în urmărirea hoţilor de haine, cutia de contrabas ajunge fără muzicant dar cu tânăra fată la serata muzicală, de unde este salvată. Contrabasistul se întoarce să caute cutia instrumentului în care o lăsase pe fată, n-o mai găseşte. În carte, povestea se termină aşa: "Ţăranii de prin partea locului mai povestesc şi astăzi că uneori, noaptea, se vede umblând în jurul podeţului un om în pielea goală, cu părul lung, lung, şi cu un joben pe cap. Iar de sub podeţ se aude, din când în când, un scârţâit răguşit de contrabas...".

 
 Prima parte:






A doua parte: 

Sper că nu v-aţi pierdut gustul pentru poveştile ghiduşe, pline de farmec.




Cu drag,
Ilinca.