Ţâşnirea

Şi uite cum imi ţâşnesc de pe limba înţepată de vicii
şoapte injurioase.
Şi uite cum privim amândoi spre sublim
tu prigonindu-mă în colţuri de nimicnicie,
eu înţepandu-te-n plex cu fulgerul meu nerv,
până uit a vorbi, până amorţeşte limba română.

Îmi scutur marşav creierii
încercând sa gasesc echilibru.
Am să ştiu c-ai sa vii să te adapi la sânul meu,
viperă visătoare, limbarniţa deşertăciunilor!

Creier, nerv, creieri, mână care vrea să-ţi păruiască mătasea.
Mână lovită de mână.
Mână care aduce. Mână care dă.
Mână neputincioasă.
Mâna corzilor grave. Mâna dureroasă, străine!