Iubesc amarul gurii tale colţ
şi ochii-ngusti, minuscule paftale,
sub pacea nedecisă-a frunţii tale
sclipind verzui ca stelele pe bolţi;
şi genele rapide, inegale,
şi-acel surâs pe care îl dezvolţi
în clipele de mii şi mii de volţi
când sângele-i pornit să se răscoale.
Iubesc candoarea somnului tău lung
şi timbrul suspinat, stârnit de vise
pe care, cu săruturi, le alung,
întipărind pe buzele-ţi închise
o floare cu petale străvezii
- care dispare cand se face zi.
Nina Cassian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu