Dacă tot v-am spus de unde vine numele blogului arătându-vă opera Pagliacci în varianta din 1982 regizată de Zeffirelli cu Placido Domingo şi Teresa Stratas aş face bine să vă mai arăt cum cântă şi Luciano Pavarotti arii din Pagliacci.
Iată Vesti la giubba din 1994 (cât mi-aş fi dorit să fi fost în sală):
Cât de emoţionant, de expresiv şi cu adevărat sublim e Luciano Pavarotti!
Şi finalul operei cu aceiaşi Teresa Stratas, la 8 ani după ce cântase în Pagliacci alături de Placido Domingo - după cum v-am arătat în postul anterior.
Şi mai am o poezie pentru voi, numită, da, Pagliaccio. E scrisă de George Topârceanu.
O zi nefastă m-a adus pe lume
În veacul vostru de melancolie.
Durerea mea - prilej de veselie,
Şi cugetarea mea - un lanţ de glume...
Nu pentru biata-mi inimă pustie
Şi nici de dragul gloriei postume,
Ci pentru voi am făurit anume
Strălucitoarea mea filosofie.
Eu pretutindeni caut în viaţă
Prilej de râs la fiecare pas -
Şi adesea plâng subt fardul de paiaţă...
Dar când tristeţea cearcă să mă prindă,
Mă-ntorc atunci cu faţa spre oglindă
Şi râd, nebun, de propriul meu nas.
Astea sunt minunăţiile care mă alimentează cu sublim!
Cu mare drag,
Ilinca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu