duminică, 11 martie 2012

Gara

În sfârşit în gară. 
Spre iubit. Spre casă. Spre părinţi.
Peronul inundat de râsete şi raze 
binecuvântează venirea trenului.
Mi-e greu să văd trenul sau gara 
în timpul săptămânii.

Dor de parfum bărbătesc 
cu iz de ploaie.
De camera noastră de vară 
din casa unei ... alteia.
De zilele înăbuşitoare 
în care ne împleteam 
unul pe altul cu dragoste, 
                   cu entuziasm.

Mai ţii minte zilele verii în care 
ne furişam prin ploaie spre etajul trei?
Tu m-ai învăţat să râd!
Sei m-a învăţat să aleg ce vreau să văd.


După două ore ajung.
Peronul susţinea o făptură absolut...
erotică, divină!
Papion negru, cămaşă gri, sacou verde,
palton negru, pantaloni la dungă, pantofi,
plete lungi şi ondulate în vânt.
Toate acestea garnisite cu o figură armonioasă,
cunoscută, iubită.

Ascunde un secret roşu în mână.






Cu drag,
Ilinca.

2 comentarii:

GM spunea...

Tolstoi spunea ceva de genul ca in viata trebuie sa pretuiesti lucrurile care nu pot fi cumparate, cu alte cuvinte sa fii incoruptibil.... Iubesc cum iubesti frumosul, iubesc cum iubesti teatrul si iubesc felul in care ma iubesti! Te iubesc!

Anonim spunea...

Asadar, a sosit vremea si pentru poezie! Te binecuvintez, Ilinca!