În sfârşit în gară.Spre iubit. Spre casă. Spre părinţi.Peronul inundat de râsete şi razebinecuvântează venirea trenului.Mi-e greu să văd trenul sau garaîn timpul săptămânii.Dor de parfum bărbătesccu iz de ploaie.De camera noastră de varădin casa unei ... alteia.De zilele înăbuşitoareîn care ne împleteamunul pe altul cu dragoste,cu entuziasm.Mai ţii minte zilele verii în carene furişam prin ploaie spre etajul trei?Tu m-ai învăţat să râd!
Sei m-a învăţat să aleg ce vreau să văd.
După două ore ajung.
Peronul susţinea o făptură absolut...
erotică, divină!
Papion negru, cămaşă gri, sacou verde,
palton negru, pantaloni la dungă, pantofi,
plete lungi şi ondulate în vânt.
Toate acestea garnisite cu o figură armonioasă,
cunoscută, iubită.
Ascunde un secret roşu în mână.
Cu drag,
Ilinca.
2 comentarii:
Tolstoi spunea ceva de genul ca in viata trebuie sa pretuiesti lucrurile care nu pot fi cumparate, cu alte cuvinte sa fii incoruptibil.... Iubesc cum iubesti frumosul, iubesc cum iubesti teatrul si iubesc felul in care ma iubesti! Te iubesc!
Asadar, a sosit vremea si pentru poezie! Te binecuvintez, Ilinca!
Trimiteți un comentariu