O inimă sub piatră (V)

Atenție, om beat! Om beat de literatură! Să te îmbeți cu lichior de litere culese din livezile marilor carți ale civilizației - așa capeți altitudine și atitudine!

Aseară m-am despartit de Mizerabilii! Am sărbătorit finalul cărții! Am și așternut pe foaie câte ceva din aceste simțăminte.

Gândul ultimelor pagini 

Aruncată în colțul îndepărtat al ceainăriei,
lângă un petic de iarbă și trei ghivece,
înconjurată de larma citadină,
ascultând numai vocea domnului scriitor care răsare
din dosul vederii cu plaiurile si portul din jurul Sibiului meu împovărat de amintiri.
Buzele mele sorb o picătură de ciocolată caldă așa, ca pauză între capitole.
Atunci partitura vocii mele interioare renaște din aripa unei randunici
si se reculege in ochii hipnotizanti ai unei bufnite
care sta pe umarul stâng al cerului in momentul crepuscular. 

După cum am promis, iată și ultimele unsprezece citate din jurnalul lui Marius:

I
Dragostea  are copilăriile ei, celelalte patimi au micimile lor. Rușine patimilor care micșorează omul! Cinste celor care-l fac copil!

II
Ce lucru ciudat! Sunt în întuneric. O ființă a plecat luând cerul cu ea.

III
Ah, să fii culcat alături de ea în același mormânt, mână în mână, și, din când în când, în întuneric, să ne mângâiem încet un deget. Veșnicia mea s-ar mulțumi cu atât.

IV
Voi ce care suferiți pentru că iubiți, iubiți încă și mai mult. A muri de dragoste înseamnă a trăi.


V
Iubiți! o întunecată transfigurare înstelată e amestecată în această tortură. Este extaz în agonie.

VI
O, bucurie a păsărilor! Ele cântă pentru ca au un cuib.

VII
Dragostea e o respirație cerească a aerului din rai.

VIII
Inimi adânci, spirite înțelepte, luați viața așa cum a facut-o Dumnezeu. E o încercare îndelungată, o pregătire  neînțeleasă pentru un destin necunoscut. Destinul acesta, cel adevărat, începe la om odată cu prima treaptă înăuntrul mormântului. Atunci se ivește ceva în fața ochilor și începe să se zărească veșnicia. Gândiți-vă la cuvântul acesta: veșnicie. Cei vii văd durata. Numai morții văd veșnicia. Până atunci iubiți și suferiți, nădajduiți și contemplați. Vai de cel care n-a iubit decât trupul, forme, aparențe. Moartea îi va lua totul, încercați să iubiți suflete, le veți regăsi.

IX
Am întâlnit pe stradă un tânăr foarte sărac care iubea. Avea o pălărie veche, niște haine roase, coatele găurite. Ghetele îi erau pline de apă și inima îi era plină de stele.

X
Ce lucru minunat să fii iubit! Lucru și mai minunat încă e să iubești! Inima, trecând prin iubire, devine eroică. Nu mai e alcătuită decât din puritate. Nu se mai reazemă decât pe ceea ce e mare și înalt. În ea nu poate încolți nici un gând nevrednic, cum nu pot crește urzici pe un ghețar. Sufletul înalt și senin, neatins de patimi și emoții josnice, care domină  viața și umbrele lumii acesteia, nebuniile, minciunile, urile, vanitățile, mizeriile, locuiește în albastrul cerului și nu mai simte decât zguduirile adânci și subterane ale destinului, așa cum culmea munților simte cutremurele de pământ.


XI 

Soarele s-ar stinge dacă n-ar mai iubi nimeni.

Și în final, domnul Victor Hugo, despre cartea sa, Mizerabilii:

Cartea pe care cititorul o are sub ochi reprezintă, de la un capăt la altul, în totalitate și în amănunt, oricare  ar fi întreruperile și scăderile ei, drumul de la rău spre bine, de la nedreptate la dreptate, de la fals la adevărat, de la noapte la zi, de la poftă la conștiință de la putreziciune la viață, de la bestialitate la datorie, de la iad la cer, de la nimic la Dumnezeu.

În concuzie, am pus - cu sufletul îngenuncheat - Mizerabilii lângă Dostoievski în bibliotecă. Îi încui în colivie pe Jean Valijean, pe Cosette si pe Marius.






Cu drag,
Ilinca.

O inimă sub piatră (IV)

I 

Privești o stea pentru că e luminoasă și pentru că e de nepătruns. Dar lângă tine se află o strălucire mai dulce și o taină mai mare: femeia.


II 

Noi toți, oricare am fi, avem făptura noastră dătătoare de viață. Dacă nu, ne lipsește aerul, ne înăbușim. Murim. E grozav să mori din lipsă de iubire. E o asfixiere a sufletului.


III 

Când dragostea a contopit și amestecat două ființe într-o unitate sfântă și îngerească, aceste ființe au găsit și taina vieții. Nu sunt decât cei doi termeni ai aceluiași destin; sunt două aripi ale unui singur suflet. A iubi inseamnă a pluti!

IV 

În ziua în care o femeie care trece prin fața ta răspândește lumină în mers, ești pierdut, iubești. Nu mai ai de făcut altceva decât să te gândești atât de neclintit la ea, încât să o silești să se gândească și ea la tine.

V 

Ceea ce începe dragostea nu poate fi încheiat decât de Dumnezeu.

VI 

Adevărata dragoste își pierde capul, sau e încântată pentru o mănușă pierdută, pentru o batistă găsită și are nevoie de veșnicie pentru devtamentul și nădejdile ei. E alcătuită în același timp din infinitul mare și din infinitul mic.


VII 

Dacă ești piatră, fii magnet; dacă ești plantă, fii senzitivă; dacă ești om, fii iubire.

VIII 

Dragostei nu-i ajunge nimic. Dacă are fericirea, vrea raiul. Dacă are raiul, vrea cerul.

IX 

O, voi cei care iubiți, toate astea se cuprind în dragoste; să știți să le găsiți. Iubirea are, ca și cerul, contemplația, și  ceva mai mult decat cerul: voluptatea.

X 

,,Mai vine la Luxemburg?"  ,,Nu, domnule." ,,În biserica asta ascultă liturghia?" ,,Nu mai vine aici." ,,Mai locuiește în casa asta?" ,,S-a mutat." ,,Unde locuiește acum?" ,,N-a spus unde."
Ce lucru cumplit să nu cunoști adresa sufletului tău! 

Victor Hugo






Cu drag,
Ilinca.



P.S.: Rămâneți aproape, mai avem unsprezece citate!

Rumena ca piersica

Ca piersica și ca un copt ciorchine
Îmi pari, tu, rumen dulce-nmiresmată,
Când, roadă, sânii tăi i-apleci spre mine
Și biruie văpaia-ngemănată.

Ca piersica te coci, spre desfătare,
Ca fructul copt chemi gura pârjolită.
În tine-s mii femei lecuitoare,
Când strangi la piept faptura-mi vlaguită.

Ca piersica ești rumenă, fierbinte,
Ca un ciorchine pârguit de vară.
Ucizi în brațe-aducerile-aminte.
O, dulce ești, femeia mea amară.



STALISLAV K. NEUMANN

 

Cu drag,
Ilinca.

O inima sub piatra (III)

I
Dragostea e chiar parte din suflet. E de aceeasi natura. Dragostea e o scanteie divina ca si sufletul, si tot ca el e incoruptibila, indivizibila, nepieritoare. E un punct de foc in noi, nemuritor si infinit, pe care nimic nu-l poate margini si nimic nu-l poate atrage. Il simti arzand pana in maduva oaselor si-l vezi stralucind pana in adancurile cerului.

II
O, dragoste! adoratie! voluptate a doua spirite care se inteleg, a doua inimi care se daruiesc, a doua priviri care se patrund! Fericiri, veti veni si la mine! Plimbari in doi, in singuratate! Zile binecuvantate si stralucitoare! Visez uneori ca, din cand in cand, ceasuri din viata ingerilor se desprind si vin aici, pe pamant, si se amesteca in destinul oamenilor.

III
Dumnezeu nu poate darui fericirii celor care se iubesc decat o durata fara capat. Dupa o viata de dragoste, o eternitate de dragoste, da, e o intregire. Dar nici lui Dumnezeu nu-i e cu putinta sa faca ceva mai mare decat e fericirea desavarsita pe care o da sufletului iubirea. Dumnezeu e implinirea in cer. Dragostea e implinirea omului.

                                                           
                                                                   Victor Hugo, Mizarabilii






Cu drag,
Ilinca.

O inima sub piatra (II)

V-am promis treizeci si trei de citate despre dragoste din cartea Mizerabilii scrisa de Victor Hugo. Cinci v-au fost deja dezvaluite in postul precedent (si m-am bucurat nespus ca le-ati apreciat), asa ca urmeaza alte patru astazi:

I
Dumnezeu e in fiecare lucru, dar toate il ascund. Lucrurile sunt negre, fiintele sunt opace. A iubi o fiinta inseamna a o face stravezie.

II
Anumite ganduri sunt rugaciuni. Sunt clipe in care, in orice chip ar sta trupul, sufletul e in genunchi.

III
Indragostitii despartiti insala absenta prin mii de lucruri himerice, care totusi au realitatea lor. Sunt impiedicati de a se vedea, nu-si pot scrie, dar gasesc o multime de mijloace tainice de a-si vorbi. Isi trimit cantecul pasarilor, mireasma florilor, rasul copiilor, lumina soarelui, suspinele vantului, razele stelelor, intreaga creatiune. De ce nu? Toate infaptuirile lui Dumnezeu sunt facute ca sa slujeasca dragostea. Dragostea e destuul de puternica pentru a incarca intraga natura cu mesajele ei.
           O, primavara, esti o scrisoare pe care i-o scriu ei!

IV
Viitorul e inca si mai mult al inimilor decat al spiritelor. Dragostea e singurul lucru care poate umple eternitatea. Infinitului ii trebuie ceea ce nu se ispraveste niciodata.

Cu drag,
Ilinca.

O inima sub piatra (I)

Citind romanul Mizerabilii de Victor Hugo, am dat peste o serie de citate intelepte (pe care intentionez sa le postez de-a lungul timpului) printre care si cuvinte despre dragoste.

Frazele provin din Capitolul IV, Cartea a cincea, Partea a patra. Nu as vrea sa va destainui cine le-a scris, vreau sa va las sa descoperiti personajele intre care graviteaza dragostea. Eu m-am emotionat, inima mi-a luat-o la goana cand am inceput sa le citesc cu atat mai mult avand in vedere ca stiam contextul.

Va spun doar atat: Baiatul strecoara un caiet prin gratiile unui gard de la o gradina in care se afla fata pe care o iubea de mult timp. Caietul este un jurnal de dor scris ei.

Primele cinci citate din jurnal:

I
Dragostea e reducerea intregului univers la o singura faptura, preamarirea unei singure fapturi pana la indumnezeire.

II
Dragostea e inchinaciunea pe care ingerii o fac stelelor.

III
Ce trist e sufletul cand e trist din dragoste!

IV
Ce gol aduce lipsa fiintei care umple ea singura intreaga lume! Ah, ce adevarat e ca fiinta iubita devine Dumnezeu! Dumnezeu ar putea fi gelos daca tatal ceresc n-ar fi facut, in chip vadit, intreaga fire pentru suflet, si sufletul pentru dragoste!

V
Un zambet zarit sub o palarie de crep alb cu panglici liliachii e destul pentru ca sufletul sa patrunda in palatul viselor.

Cu drag,
Ilinca.