Sunt nopți

Sunt nopți când scriu admirând luciul cernelii
grațios împrăștiată pe foi.
Sunt nopți  când mă  întreb cui aparțin.
Ție?
Ție, care  râzi și te dedai încrezător la buza scenei
sub ploi de lauri și de roze?
Privesc în depărtări la ce-ar putea sa fie.
La omul cu clovni triști.
La omul cu regina amărâtă.

La ce-ar putea să fie.

Fericire, miere, compasiune -
o mască?
Sau dulcea melancolie în care am crescut,
șalul de dantelă neagră de dor și amărăciune
cu flori uscate si nud rece -
complacerea.

O aventură a dezolării dusă la paroxism
sau
un amor Divin, fidel.
Să fiu sau nu?
Ce înseamnă a mă înțelege?





Un păpușar cu multe întrebări la purtător.
Ilinca.





P.S.: Superba pictură este semnată de Manuell Mănăstireanu.