Cu tine, e ninsoarea mai adancă,
au sens pădurile în asfinţit,
şi tristele semnale ce-şi trimit
planetele necunoscute încă.
Flori triumfale pot ţaşni din stancă,
fertil e-ntregul lumii circuit,
şi pot zâmbi cu tine, liniştit,
din mine, moartea când încet mănanacă.
Tu eşti, din toţi, unica mea pereche
de frunte, şi de sange, şi de mers,
Cu tine dăinui in legenda veche,
Cu tine-n ineditul univers,
străină, de urâturi si rutine
şi liberă, o, liberă – cu tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu