Tu eşti domestic ca utila sare
de cină şi de prânz, lucind egal
în cercul ei subţire, de cristal,
pe proaspăt aşternutele ştergare.
Tu eşti tăios şi drept ca un pumnal
înfipt în carnea clipei stătătoare
şi eşti neîntrerupta sărbătoare
care-nsoţeşte chiotul vital.
De mi-e a somn – tu eşti cearşaful dulce.
De mi-e a cantec – tu mi-l dai pe ,,la”.
Din inerţie, gura ta mă smulge
şi mă redă spiralei gura ta.
Şi-aşa, eşti pretutindeni unde sunt
Pe-acest blajin, necruţător pământ.
Nina Cassian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu