joi, 6 februarie 2014
As pune ochi in loc de titlu.
Incet - incet as vrea sa ma scobor din fiinta ta, precum zapada de pe dranita casei intr-o dimineata frivola cu un soare crispat: picatura cu picatura.
Ma reintorc la izvorul dulce si inghetat. Ma reintorc la mine, frate al meu.
Lasa-ma sa alunec pe pamant, sa ma topesc trezindu-ma abia la primavara, prefacuta intr-un mic fir de iarba.
Lasa-ma sa alunec, sa nu te intrepatrund, c-atunci am sa ajung in podul casei tale, s-am sa te putrezesc.
Nu ma lasa decat sa te las.
Nu ma-nalta si nu-ncerca sa vindeci vidul.
Nu ma ierta, ajuta-ma sa te renasti.
Elibereaza-ma-ntr-o padure in care pot sa ma strig.
Nu ma inchide in cutia de carton,
reda-ma celulei mele stravezii.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu