Slăvesc luciditatea într-atât
încat mă uit la lume, îndârjită,
la orbitoarea geniului ispită
şi la cadavrul mirosind urât.
Mă uit la vicii, şi mă întărât
când egoismu-n mine se agită.
Plasată pe-a istoriei orbită,
privesc, când zâmbitor, când mohorât.
Un singur gând alung, şi-l ocolesc
ca un agnostic, ca un slab de înger.
Mă-mpotrivesc naiv si nefiresc,
de-a presupune (sânger! sânger! sânger!)
că ai muri… curând, sau mai târziu.
Nu ştiu. Nu vreau. Nu ştiu. Nu vreau să ştiu.
Nina Cassian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu