Inspirata de interviul* doamnei Nicoleta Dabija cu violoncelistul Filip Papa, m-am hotarat sa va mai arat una din frumusetile "mele", si anume violoncelul. Nu stiu sa cant la violoncel(si-mi pare extrem de rau ca nu mi s-a oferit oportunitatea sa invat), dar simt ca fiecare nota scoasa de el ma defineste.
Cu ceva timp in urma, am "dat" peste violoncelista Jacqueline Du Pré si ca de obicei m-am apucat sa caut biografia ei, sa o cercetez. Numele ei este adesea recunoscut de critici cand este pus in legatura cu Concertul pentru violoncel compus de Edward Elgar, interpretarea ei fiind inca de netins.
Născută în Anglia, Jacqueline Mary a fost al doilea copil al lui Derek(editor șef al unei reviste) și al lui Iris du Pré(pianistă talentată ce a predat la Academia Regală de Muzica din Londra). Se spune că du Pré a auzit la vârsta de patru ani sunetul violoncelului la radio și i-a cerut mamei „unul din ăla”. A început apoi să ia lecții de la mama ei, ce-i compunea mici piese muzicale însoțite de ilustrații, continuînd apoi, la vîrsta de cinci ani, studiul violoncelului la London School. Du Pré a urmat mai multe școli.Tânăra a început să se facă remarcată cîștigînd diferite concursuri locale de muzică alături de sora ei, flautista Hilary du Pré.
În 1960, du Pré a participat la un masterclass condus de violoncelistul Pablo Casals în Elveția și studiat pentru scurtă vreme cu Paul Tortelier si Mstislav Rostropovici (în Uniunea Sovietică, 1966). Violoncelistul sovietic a fost atît de impresionat de ea încît a declarat la încheierea cursurilor că este „singura violoncelistă din tânăra generație ce ar putea cîndva să-l egaleze”.
Du Pré s-a folosit de două violoncele Stradivarius, unul datînd din 1673 (numit astăzi "du Pré Stradivarius"), și altul din 1712, cunoscut sub numele Davidov Stradivarius.
Prietenia ei cu muzicieni precum Yehudi Menuhin, Itzhak Perlman, Zubin Mehta și Pinchas Zukerman și căsătoria cu pianistul Daniel Barenboim(pentru care s-a convertit la iudaism) au condus la realizarea a numeroase spectacole memorabile de muzică de cameră.
Ceea ce m-a emotionat a fost ca dupa atata succes si performanta, la 28 de ani a fost dignosticata cu scleroza multipla. În decembrie 1971 ea a înregistrat un ultim album de studio cuprinzînd sonate de Chopin și Franck. Între 1971 - 1972 a urmat anul sabatic, timp în care aparițiile ei au fost extrem de rare. În 1973 du Pré și-a reluat concertele, dar de atunci simptomele ei au devenit severe. În ianuarie a revenit în America. Se spune că în acea perioadă starea ei sa agravat, deși au existat momente scurte când a putut concerta fără probleme vizibile. Ultimul ei concert european a fost susținut la Londra, în februarie 1973, cu un repertoriu cuprinzînd "Concertul" de Elgar cu Zubin Mehta ca dirijor și acompaniată de Noua Orchestră Filharmonică.
Ultimele sale concerte a fost susținute la New York în februarie 1973: este vorba de patru spectacole cu "Double Concerto" de Brahms cu Pinchas Zukerman și Leonard Bernstein ca dirijori ai Filarmonicii din New York. Du Pré a menționat că a avut mari probleme în mînuirea arcușului și chiar cu deschiderea cutiei violoncelului. În cele din urmă, pierzîndu-și simțul tactil,a fost nevoită să-și coordoneze mișcările vizual. Astfel a reușit să interpreteze 3 din cele 4 concerte la ultimul din acestea, "Concertul pentru vioară" de Felix Mendelssohn organizatorii fiind nevoiți să o înlocuiască cu Isaac Stern.
Du Pré s-a stins din viață la Londra pe 19 octombrie 1987, în vârstă de 42 de ani și este înmormântată în Cimitirul Evreiesc Golders Green.
Pentru cei care s-au lasat captivati de povestea ei, m-am gandit sa postez si un interviu filmat in din 1980, cu 7 ani inainte sa treaca in nefiinta:
Prima parte:
">
A doua parte:
* http://www.ziaruldeiasi.ro/suplimentul-de-cultura/filip-papa-violoncelist-in-cvartetul-ad-libitum-cvartetul-este-cel-care-m-a-consacrat-de-pe-urma-caruia-imi-traiesc-viata-de-artist~ni7d6g
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu