O inimă sub piatră (V)

Atenție, om beat! Om beat de literatură! Să te îmbeți cu lichior de litere culese din livezile marilor carți ale civilizației - așa capeți altitudine și atitudine!

Aseară m-am despartit de Mizerabilii! Am sărbătorit finalul cărții! Am și așternut pe foaie câte ceva din aceste simțăminte.

Gândul ultimelor pagini 

Aruncată în colțul îndepărtat al ceainăriei,
lângă un petic de iarbă și trei ghivece,
înconjurată de larma citadină,
ascultând numai vocea domnului scriitor care răsare
din dosul vederii cu plaiurile si portul din jurul Sibiului meu împovărat de amintiri.
Buzele mele sorb o picătură de ciocolată caldă așa, ca pauză între capitole.
Atunci partitura vocii mele interioare renaște din aripa unei randunici
si se reculege in ochii hipnotizanti ai unei bufnite
care sta pe umarul stâng al cerului in momentul crepuscular. 

După cum am promis, iată și ultimele unsprezece citate din jurnalul lui Marius:

I
Dragostea  are copilăriile ei, celelalte patimi au micimile lor. Rușine patimilor care micșorează omul! Cinste celor care-l fac copil!

II
Ce lucru ciudat! Sunt în întuneric. O ființă a plecat luând cerul cu ea.

III
Ah, să fii culcat alături de ea în același mormânt, mână în mână, și, din când în când, în întuneric, să ne mângâiem încet un deget. Veșnicia mea s-ar mulțumi cu atât.

IV
Voi ce care suferiți pentru că iubiți, iubiți încă și mai mult. A muri de dragoste înseamnă a trăi.


V
Iubiți! o întunecată transfigurare înstelată e amestecată în această tortură. Este extaz în agonie.

VI
O, bucurie a păsărilor! Ele cântă pentru ca au un cuib.

VII
Dragostea e o respirație cerească a aerului din rai.

VIII
Inimi adânci, spirite înțelepte, luați viața așa cum a facut-o Dumnezeu. E o încercare îndelungată, o pregătire  neînțeleasă pentru un destin necunoscut. Destinul acesta, cel adevărat, începe la om odată cu prima treaptă înăuntrul mormântului. Atunci se ivește ceva în fața ochilor și începe să se zărească veșnicia. Gândiți-vă la cuvântul acesta: veșnicie. Cei vii văd durata. Numai morții văd veșnicia. Până atunci iubiți și suferiți, nădajduiți și contemplați. Vai de cel care n-a iubit decât trupul, forme, aparențe. Moartea îi va lua totul, încercați să iubiți suflete, le veți regăsi.

IX
Am întâlnit pe stradă un tânăr foarte sărac care iubea. Avea o pălărie veche, niște haine roase, coatele găurite. Ghetele îi erau pline de apă și inima îi era plină de stele.

X
Ce lucru minunat să fii iubit! Lucru și mai minunat încă e să iubești! Inima, trecând prin iubire, devine eroică. Nu mai e alcătuită decât din puritate. Nu se mai reazemă decât pe ceea ce e mare și înalt. În ea nu poate încolți nici un gând nevrednic, cum nu pot crește urzici pe un ghețar. Sufletul înalt și senin, neatins de patimi și emoții josnice, care domină  viața și umbrele lumii acesteia, nebuniile, minciunile, urile, vanitățile, mizeriile, locuiește în albastrul cerului și nu mai simte decât zguduirile adânci și subterane ale destinului, așa cum culmea munților simte cutremurele de pământ.


XI 

Soarele s-ar stinge dacă n-ar mai iubi nimeni.

Și în final, domnul Victor Hugo, despre cartea sa, Mizerabilii:

Cartea pe care cititorul o are sub ochi reprezintă, de la un capăt la altul, în totalitate și în amănunt, oricare  ar fi întreruperile și scăderile ei, drumul de la rău spre bine, de la nedreptate la dreptate, de la fals la adevărat, de la noapte la zi, de la poftă la conștiință de la putreziciune la viață, de la bestialitate la datorie, de la iad la cer, de la nimic la Dumnezeu.

În concuzie, am pus - cu sufletul îngenuncheat - Mizerabilii lângă Dostoievski în bibliotecă. Îi încui în colivie pe Jean Valijean, pe Cosette si pe Marius.






Cu drag,
Ilinca.

O inimă sub piatră (IV)

I 

Privești o stea pentru că e luminoasă și pentru că e de nepătruns. Dar lângă tine se află o strălucire mai dulce și o taină mai mare: femeia.


II 

Noi toți, oricare am fi, avem făptura noastră dătătoare de viață. Dacă nu, ne lipsește aerul, ne înăbușim. Murim. E grozav să mori din lipsă de iubire. E o asfixiere a sufletului.


III 

Când dragostea a contopit și amestecat două ființe într-o unitate sfântă și îngerească, aceste ființe au găsit și taina vieții. Nu sunt decât cei doi termeni ai aceluiași destin; sunt două aripi ale unui singur suflet. A iubi inseamnă a pluti!

IV 

În ziua în care o femeie care trece prin fața ta răspândește lumină în mers, ești pierdut, iubești. Nu mai ai de făcut altceva decât să te gândești atât de neclintit la ea, încât să o silești să se gândească și ea la tine.

V 

Ceea ce începe dragostea nu poate fi încheiat decât de Dumnezeu.

VI 

Adevărata dragoste își pierde capul, sau e încântată pentru o mănușă pierdută, pentru o batistă găsită și are nevoie de veșnicie pentru devtamentul și nădejdile ei. E alcătuită în același timp din infinitul mare și din infinitul mic.


VII 

Dacă ești piatră, fii magnet; dacă ești plantă, fii senzitivă; dacă ești om, fii iubire.

VIII 

Dragostei nu-i ajunge nimic. Dacă are fericirea, vrea raiul. Dacă are raiul, vrea cerul.

IX 

O, voi cei care iubiți, toate astea se cuprind în dragoste; să știți să le găsiți. Iubirea are, ca și cerul, contemplația, și  ceva mai mult decat cerul: voluptatea.

X 

,,Mai vine la Luxemburg?"  ,,Nu, domnule." ,,În biserica asta ascultă liturghia?" ,,Nu mai vine aici." ,,Mai locuiește în casa asta?" ,,S-a mutat." ,,Unde locuiește acum?" ,,N-a spus unde."
Ce lucru cumplit să nu cunoști adresa sufletului tău! 

Victor Hugo






Cu drag,
Ilinca.



P.S.: Rămâneți aproape, mai avem unsprezece citate!

Rumena ca piersica

Ca piersica și ca un copt ciorchine
Îmi pari, tu, rumen dulce-nmiresmată,
Când, roadă, sânii tăi i-apleci spre mine
Și biruie văpaia-ngemănată.

Ca piersica te coci, spre desfătare,
Ca fructul copt chemi gura pârjolită.
În tine-s mii femei lecuitoare,
Când strangi la piept faptura-mi vlaguită.

Ca piersica ești rumenă, fierbinte,
Ca un ciorchine pârguit de vară.
Ucizi în brațe-aducerile-aminte.
O, dulce ești, femeia mea amară.



STALISLAV K. NEUMANN

 

Cu drag,
Ilinca.

O inima sub piatra (III)

I
Dragostea e chiar parte din suflet. E de aceeasi natura. Dragostea e o scanteie divina ca si sufletul, si tot ca el e incoruptibila, indivizibila, nepieritoare. E un punct de foc in noi, nemuritor si infinit, pe care nimic nu-l poate margini si nimic nu-l poate atrage. Il simti arzand pana in maduva oaselor si-l vezi stralucind pana in adancurile cerului.

II
O, dragoste! adoratie! voluptate a doua spirite care se inteleg, a doua inimi care se daruiesc, a doua priviri care se patrund! Fericiri, veti veni si la mine! Plimbari in doi, in singuratate! Zile binecuvantate si stralucitoare! Visez uneori ca, din cand in cand, ceasuri din viata ingerilor se desprind si vin aici, pe pamant, si se amesteca in destinul oamenilor.

III
Dumnezeu nu poate darui fericirii celor care se iubesc decat o durata fara capat. Dupa o viata de dragoste, o eternitate de dragoste, da, e o intregire. Dar nici lui Dumnezeu nu-i e cu putinta sa faca ceva mai mare decat e fericirea desavarsita pe care o da sufletului iubirea. Dumnezeu e implinirea in cer. Dragostea e implinirea omului.

                                                           
                                                                   Victor Hugo, Mizarabilii






Cu drag,
Ilinca.

O inima sub piatra (II)

V-am promis treizeci si trei de citate despre dragoste din cartea Mizerabilii scrisa de Victor Hugo. Cinci v-au fost deja dezvaluite in postul precedent (si m-am bucurat nespus ca le-ati apreciat), asa ca urmeaza alte patru astazi:

I
Dumnezeu e in fiecare lucru, dar toate il ascund. Lucrurile sunt negre, fiintele sunt opace. A iubi o fiinta inseamna a o face stravezie.

II
Anumite ganduri sunt rugaciuni. Sunt clipe in care, in orice chip ar sta trupul, sufletul e in genunchi.

III
Indragostitii despartiti insala absenta prin mii de lucruri himerice, care totusi au realitatea lor. Sunt impiedicati de a se vedea, nu-si pot scrie, dar gasesc o multime de mijloace tainice de a-si vorbi. Isi trimit cantecul pasarilor, mireasma florilor, rasul copiilor, lumina soarelui, suspinele vantului, razele stelelor, intreaga creatiune. De ce nu? Toate infaptuirile lui Dumnezeu sunt facute ca sa slujeasca dragostea. Dragostea e destuul de puternica pentru a incarca intraga natura cu mesajele ei.
           O, primavara, esti o scrisoare pe care i-o scriu ei!

IV
Viitorul e inca si mai mult al inimilor decat al spiritelor. Dragostea e singurul lucru care poate umple eternitatea. Infinitului ii trebuie ceea ce nu se ispraveste niciodata.

Cu drag,
Ilinca.

O inima sub piatra (I)

Citind romanul Mizerabilii de Victor Hugo, am dat peste o serie de citate intelepte (pe care intentionez sa le postez de-a lungul timpului) printre care si cuvinte despre dragoste.

Frazele provin din Capitolul IV, Cartea a cincea, Partea a patra. Nu as vrea sa va destainui cine le-a scris, vreau sa va las sa descoperiti personajele intre care graviteaza dragostea. Eu m-am emotionat, inima mi-a luat-o la goana cand am inceput sa le citesc cu atat mai mult avand in vedere ca stiam contextul.

Va spun doar atat: Baiatul strecoara un caiet prin gratiile unui gard de la o gradina in care se afla fata pe care o iubea de mult timp. Caietul este un jurnal de dor scris ei.

Primele cinci citate din jurnal:

I
Dragostea e reducerea intregului univers la o singura faptura, preamarirea unei singure fapturi pana la indumnezeire.

II
Dragostea e inchinaciunea pe care ingerii o fac stelelor.

III
Ce trist e sufletul cand e trist din dragoste!

IV
Ce gol aduce lipsa fiintei care umple ea singura intreaga lume! Ah, ce adevarat e ca fiinta iubita devine Dumnezeu! Dumnezeu ar putea fi gelos daca tatal ceresc n-ar fi facut, in chip vadit, intreaga fire pentru suflet, si sufletul pentru dragoste!

V
Un zambet zarit sub o palarie de crep alb cu panglici liliachii e destul pentru ca sufletul sa patrunda in palatul viselor.

Cu drag,
Ilinca.

Marionettes in the Orient - Tony Sarg

Ei, dragilor, am mai gasit ceva interesant despre marionete! L-am gasit pe Tony Sarg (1880-1942), un mare papusar si ilustrator despre care se spune ca este parintele papusariei moderne din nordul Americii sau mai scurt maestrul papusar al Americii.

Filmuletul produs in 1929 se numeste Marionettes in the Orient. Vizionandu-l o sa intelegeti si renumele maestrului papusar.

Mabel Beaton, o papusareasa care a scris si a lansat in 1948 "Biblia" papusarilor - Cartea completa a marionetelor - spunea : 

You need have no fear that your marionettes will be thought childish, akin to playing with dolls! For you have the example of many of our most illustrious great for whom the drawing-room puppet show has provided a medium of expression. The poet Goethe surrounded himself with marionettes from childhood and wrote of them and for them most charmingly. The great Socrates was an early forerunner of Edgar Bergen in his use of a puppet for a mouthpiece. George Sand and her son, Maurice, employed a portable theater to give voice to the sly and racy commentary of her day and even Voltaire, who hated puppets at first, became a devotee when he found they could be made to take the responsibility for some of his more daring opinions. 

Cu drag,

Ilinca.

Papusa care sare in bolul cu apa...

Azi va prezint un filmulet amuzant cu o papusa foarte simplu realizata, care vrea sa sara intr-un bol cu apa. Momentul savuros apartine companiei lui Jordi Bertran.

Marioneta zilei: Sal Monella - Scott Land

O sa spunti ca am o obsesie pentru papusarul asta dar mie chiar imi place felul lui hazliu si inventiv de a fi - e proaspat!

Chiar nu m-am putut abtine de la Sal Monella! Cum sa faci o marioneta dintr-un pui cumparat de la magazin, bun de pus la cuptor??

Aa, sa vedeti ce poate puiul american!

Cu drag,
Ilinca.

Sunt semne

Sunt semne.
Ogor de îngeri - ogor de floarea soarelui.
Picăţele negre pe nud cu roşu aprins pe bronz;
pe faţă, o inimioară pe buze şi colea, doi ochi ştrengari.


Schimbarea ia naştere în mâinile mele.
Un mecanism de fabricare a fericirii.
Curiozitatea unui copil încă ocrotit de puful aripilor sublime
care se repede spre mecanism.
Copiii oamenilor fac abstracţie!
 Dovadă că ne-am născut mai inteligenţi şi mai spirituali.
Şi dovadă că societatea te învaţă neîncetat să faci dracului abstracţie.

Tabula rasa!
Tabula rasa ca să fac loc bunătăţii, sensibilităţii şi veridicităţii
şi ca să fiu eu însămi încrezându-mă în oameni,
plutind  pe marea revărsare de iubire spre un apus de vară.

Tabula rasa cu toţii,
ţinându-ne strans de mână
într-un moment de meditaţie la unison, de rugă stăruitoare.

Cu drag,

Ilinca.

Marioneta zilei: Rockin' it out

Asa cum am promis, urmatorul clip cu marioneta! Din pacate, nu stiu numele papusarului si nici locul prestatiei. Cert este faptul ca marioneta este construita ireprosabil si manuirea fara seaman!

Un clip distractiv cu o marioneta care canta la pian si danseaza! Ce expresie senina are papusarul!

Cu drag,
Ilinca.

Marioneta zilei: Ballantine the Magician, Scott Land

In ultima vreme gasesc niste filmulete  cu marionete asa de dragute incat dupa cum ma stiti - nu pot sa ma abtin sa nu le impart cu voi.

Astfel, mi-am propus ca din doua in doua zile sa postez cate un clip.

Scott Land este un celebru papusar din Statele Unite ale Americii cu 25 de ani de experienta in marionete. Este unul dintre cei mai cautati papusari de la Hollywood fiind adesea invitat impreuna cu marionetele lui la petrecerile starurilor americane (precum Roman Coppola, Roberto Benigni, Barbra Streisand, Whoopi Goldberg, Rod Stewart, Tom Hanks, Meg Ryan etc.). Am ramas impresionata cand am aflat ca el isi construieste minunile.

Cu drag, Ilinca.

Gratie Ţie!

 

Acumulezi intelegere nutrita de cunoasterea sangelui.
Dumnezeu ma iubeste!
Fiecare napasta isi are reversul in dovezi de dragoste.

Exact ca atunci cand, fiind in culise inainte de spectacol,
infrigurata si goala in tafta,
prapadita in angoasa, emotionata peste putinta,
razele calde ale reflectorului din scena trec prin micile deschizaturi
ale cortinei si ai impresia ca El binecuvanteaza actul artistic ce va sa vie.
Si atunci te gandesti: daca El transforma praful in aur prin Lumina
de ce n-Ar face ceva divin si din ... lutul tau?

O lada mare de:
Biblii rosii pentru papusari.
Corsete imparatesti.
Bufnite cochete.
Vizitatori muti.
Barbati ingeri.
Tartuffe jucaus cu ochi gri si blanita tigrata.

Revarsari de Gratie le numesc!
Si inveti, si inveti, si cladesti cu speranta si siguranta spre scop!
Pentru ca Totul iti este pus la dispozitie ca sa ajungi acolo!








Cu drag,
Ilinca.

Pacatoasa

Si-ti cad din departare in genunchi
cu ruga ce omul lui
Dumnezeu o-nalta:
Arata-te!

Si El nu e decat in mine acum.
Si peste Tot!

Café 1930

Stari naturale... Amintiri... 10 zile...
Melancolia inoata in apus.
Apusul inoata in pathos.
Tu inoti departe.

Cafeneaua noastra sta de secole acolo.
Ne asteapta.
Intr-o dimineata.
Era dimineata lui Astor Piazzola.

Incaperi intime.
Bancheta verde si vederile din tavan.
Podeaua de lemn de nuc.
Masina veche de cusut.

Piatra cubica moale.
Ploaia antica.
Ulitele colorat captusite.

Ne asteapta cautarea, iubite, cautarea!
Sarutari cu suspans,
sarutari din vederi,
sarutari cu miros de ghiocei in dupa-amiezi tarzii tarzii,
sarutari cu iz de pagina,
sarutari cu gust de binecuvantare.

Cu dragoste,
domnului meu.

Inside The Actors Studio, Jeremy Irons si Lolita

Intamplator am dat peste emisiunile Inside The Actors Studio cu si despre actori de la care avem foarte multe de invatat.

Pusa sa aleg ce actor vreau sa vad, m-am simtit ca in magazinul cu dulciuri (bomboane Johnny Deep, inghetata Michael Caine, praline cu Ralph Finnes etc) dar in final am ales Jeremy Irons! Stiu, stiu!

Daca nu ati auzit de el ma mir, dar (ca sa faceti cunostinta cu el) va recomand sa vedeti filmul Lolita din 1997 unde Jeremy Irons joaca alaturi de Dominique Swan (care pe atunci avea vreo 14-15 ani si era geniala - pacat ca nu o mai vad in vreun film pe masura ei acum).

Filmul este o adaptare dupa romanul lui Vladimir Nabokov cu acelas nume, pe care l-am citit si eu iarna asta si mi-a placut extraordinar de mult. Povestea filmelor sau mai degraba unele caracteristici ale personajele (Lolita din 1997 este a doua adaptare, prima fiind regizata de Stanley Kubrik in 1962) difera putin fata de roman. Mie mi s-a parut o experienta prolifica si minunata sa citesc romanul, apoi sa vad filmele in ordine cronologica. Recunosc ca mai vizionasem filmul din 1997 cu ceva timp in urma, insa acum am remarcat unele detalii fine care fac povestea mai interesanta si intr-un fel mai duioasa.

Iata trailerele:

Lolita 1962 (imi place trailerul asta pentru ca nu dezvaluie toata povestea asa cum se intampla la trailerele de acum)

 

Lolita 1997 (Uf!!)

Si va mai arat si o repetitie cu care Dominique si Jeremy m-au uimit. Mai ales ca Dominique avea 15 ani si juca atat de fenomenal! A facut din Lolita o fiara!

Sa revenim la Inside The Actors Studio si la invitatul lor din 2003, Jeremy Irons care vorbeste despre filmele cele mai importante in care a jucat, despre metode de joc si cate putin si despre biografia lui.

P.S.: Am eu oare impresia ca Jeremy Irons avea ceva din Laurence Olivier cand erau tineri?





Cu drag,
Ilinca.

Un strop de Isadora

Cu ceva timp în urmă publicasem o poezie (http://www.ilincaistrate.blogspot.com/2011/08/fularul.html) închinată marei dansatoare, Isadora Duncan. Citind autobiografia ei am extras două citate:

Primul:

Poate că trecutul, prezentul şi viitorul nu sunt decât lung drum. Dincolo de fiecare cotitură, drumul continuă dar noi nu-l putem vedea şi atunci îl numim viitor. Dar viitorul este acolo demult şi ne aşteaptă.

Al doilea: 

Unde este adevărul unei vieţi omeneşti? Cine poate să-l descopere? Dumnezeu însuşi s-ar simţi încurcat. În mijlocul acestei nelinişti şi a acestei fericiri, a acestei urâţenii şi a acestei purităţi luminoase, acest corp de carne se simte mistuit de focul iadului sau transportat de eroism şi de frumuseţe. Unde este adevărul? Dumnezeu singur ştie asta, sau diavolul, dar cred ca sunt amandoi tot atât de nedumeriţi.

Câteodată, spiritul meu e ca un vitraliu, prin care zăresc frumuseţi minunate, culori de o bogăţie nebună; altădată, nu privesc decât prin sticle mohorâte şi cenuşii o grămadă de murdării care se cheamă Viaţa.

De ce nu putem să ne pătrundem pe noi înşine şi să scoatem gândurile fericite, după cum scafandrul aduce perle la suprafaţă, perle preţioase închise în tăcerea scoicilor aşa cum gândurile ne sunt pitite în adâncimile subconştientului!

Postez şi un preludiu preluat din opera "Tristan şi Isolda" scris de unul din compozitorii ei preferaţi - Richard Wagner, pe care marea dansatoare şi-a revelat graţia şi frumuseţea în reprezentaţiile de pe aproape întreg mapamondul:

 

 

 

Cu drag,

Ilinca.

 

Iubito, zi şi noapte, inima mea tânjeşte după un ceas cu tine

Iubito, zi şi noapte, inima mea tânjeşte după un
ceas cu tine, care să fie ca moartea - automistuitor.

Spulberă-mă ca furtuna; ia tot ce am; pătrunde-n somnul
meu şi fură-mi visele. Răpeşte-mă lumii mele.

                                           

 

În această pustiire, în ultima dezgolire a sufletului, să ne 
unim în frumuseţe.

          

Ah, zadarnic dor! Cine altul afară de tine, Doamne, mi-ar 
putea împlini acest dor?

                                                               Rabindranath Tagore



   Îmi era dor de Tagore... De fapt, aveam nevoie de el.






P.S.: Sculptura este făcută de  Yuriy Firsanov şi poartă foarte potrivitul nume - "Perfect Harmony". 














Cu drag, 
Ilinca.

Fotografie

 

Poate într-o zi chipul meu vi se va părea aspru.
Un chip aspru dintr-o fotografie veche
vândută la târgurile de antichităţi de pe Lăpuşneanu
sau cine ştie din ce colţ de lume.
Antic, trecut, de demult.

Poate în asprimea mea veţi distinge
si unele note - timide - de emoţie,
sentiment matern si dragoste.
Spun poate!

Nu cred că figura mea va fi căutată!
Nu, pentru că nu sunt populară vremii mele,
nu sunt contemporană.
Prin urmare, figura mea nu va atrage decât oameni bizari,
cu gusturi ... extravagante?

Căutătorii de relicve, micii cumpăratori de emoţii amorţite
(ipostază în care mă aflu şi eu uneori)
sau vânzătorii nu vor şti cărei perioade să mă atribuie măcar.
Fotografia mea va fi o eroare continuă de calcul.
Pe o tarabă.








Cu drag,
Ilinca.

Vanessa Paradis. Concert.

Nu am mai postat de mult. Stiu! Dar acum am sa va arat ceva special si anume un concert intreg al Vanessei Paradis. Mie mi-a placut foarte mult atmosfera intima, relaxanta, usor poetica (la care contribuie si cateva viori si violoncele!!). Plus ca versurile cantecelor sunt cu totul speciale.

Daca vreti sa o vedeti jucand intr-un film de-a dreptul sublim pe talentata Vanessa Paradis, va reamintesc de "La fille sur de pont".  Aveti link-ul cu postul despre film mai jos:

http://ilincaistrate.blogspot.com/2012/02/la-fille-sur-le-pont.html

Concertul din 2009 al Vanessei Paradis:

Ador poza asta!





Va las in compania fermecatoarei Vanessa!






Cu drag,
Ilinca!

Desen.

Cu ceva vreme in urma cand ma apuca "inspiratiunea ingenioasa" mai si desenam. Mai precis, cred, prin liceu. M-am gandit sa nu abandonez "creatiile" intr-un dosar si sa vi le arat si voua, asa cum sunt ele.

Multe dintre ele sunt dintr-o perioada in care eram obsedata de paiate, clovni si bufoni.



1 Inspirat de Eminescu.

2 Nud (multi nu si-au dat seama de ce vrea sa insemne desenul asta)

 3 Inspirat de femeile lui Dali si obsesia mea pentru paiata.

4 Nud - paiata.

5  Bufon "satanic".

6 Paiata disperata.

7  Bufonul "musiu". Desenul, sincer sa va spun, e facut cu gandul la viitorul meu barbat.

8 Razi, paiata!

Cam astea sunt cele mai reusite desene pe care le-am facut vreodata.




Cu drag,
Ilinca.

BUNRAKU

După cum ştiţi sau nu ştiţi, eu studiez păpuşăria, vreau să devin atât păpuşăreasă cât şi actriţă profesionistă. De ceva vreme tot şovăi în a vă prezenta păpuşi dar nu prea găseam eu informaţie "puternică".

Chiar dacă nu profesaţi sau nu aspiraţi la o carieră (sau mai bine zis o viaţă) în păpuşărie, eu spun că este bine să puneţi şi informaţia asta în "Mărita Ladă de Zestre".

Stil de păpuşărie unic în lume, este cea mai clasică formă a teatrului de păpuşi japonez. Bunraku se numeşte! Trei oameni mânuiesc păpuşa: unul mânuieşte picioarele, al doilea mâna stânga iar al treilea mânuieşte mâna dreaptă şi capul - el este maestrul, şeful. La mânuitul capului se spune că ajungi după 25-30 de ani de experienţă! Păpuşarii bunraku au un respect deosebit pentru păpuşile lor si pentru această sacră formă de artă străveche.

Cel mai bine este să urmăriţi documentarul. Acolo aflaţi detalii despre tehnică, istorie, costume, păpuşi, mânuire, teatrul în care se joacă Bunraku şi multe altele. Eu îl găsesc deosebit de preţios!!


Prima parte:

A doua parte:

 

 

  

Dacă ştiţi informaţii în plus faţă de ce e prezentat mai sus, vă rog să le împărtăşiţi!







Cu drag,
Ilinca.

Crămpei de copilărie.

I

Singură când eram mică. O perioadă.
Departe de părinţi, departe de mama!
Dorul era infinit.
Poze cu parinţi udate cu lacrimile copilei lor.
Poza mamei era deja sărată.
Inocenţă. Tristeţe.
Fără prieteni. Fără.



Vandelică - fratele şi copilul meu,
la origine un ursuleţ de pluş.
Îl găseai în patul meu noaptea
iar ziua, alături de celelalte jucării
împânzite pe toată podeaua camerei.
Acesta-mi era refugiul!

Îmi fredonam singurătatea şi
sentimentul de părăsire în leagăn.
 Eram fata din balconul de la etajul patru
care se juca cu aţa si carligul.

Când mergeam pe drum,
aveam impresia că mă strigă mama.
O scurtă şi plină de speranţă privire
îmi demonstra că nu, nu era aşa.

Vin de la şcoală. Blocuri gri. Soare.
Văd o femeie în faţa mea.
Este mama! A venit acasă!
O urmăresc! Fug după ea!
O strig! Nu ma aude. Fug!
O ajung din urmă.
O chem. Întoarce capul:
O anonimă doar. Dezamăgire.
Nu mai aveam puterea
unui râs pueril de mica mare farsă
pe care mi-o jucasem.

Altă zi. Vin acasă.
Curtea şcolii invadată de caldură solară.
Mă strigă cineva.
Altă iluzie nu servesc!
Chemarea persistă.
Întorc capul. Aluniţă deasupra buzei. Ochi mari.
Chipul din poză. Mama!
Alerg spre braţele ei! Puţină îndoială.
Insinct.
Mainile si sărutarile ei sunt reale!
Este aici. Am plâns amandouă.
Regăsire. Bucurie.

II



Mama mi-a mărturisit mai târziu că,
după atâta timp, nici nu mă mai recunoştea.
M-a aşteptat în imensa curtea a şcolii.
Multe copile au fost strigate cu numele meu
până să mă fi nimerit, până să aud incredibilul.


Mă podidesc lacrimi.
Sentimentele şi senzaţiile au rămas mult prea actuale.

Nu sunt contemporană

 De ani de zile îmi sculptez corpul.
Tânjesc după formele renascentiste.
Coapse fragede, coapte de dau în pârg ca perele!
Sâni mici, nu chiar mici, ci mai degrabă potriviţi,
proaspăt descorsetaţi!

Trupul meu ar vrea să se poarte numai în
haine renascentiste.
Haine grele. Una peste alta. Materiale impunătoare.
In. Mătăsuri foşnitoare. Pantofiori lucioşi, micuţi,
incomozi să mă supună la un mers mărunt.

În camere mari, cu oglinzi bine înrămate să-mi păstrez podoabele.
În epoca mea de origine buclele mele şi-ar găsi rostul.
Mi s-ar fi pictat chipul la lumina lumânării.
Portret de femeie cu bucle.
Nudul în raze matinale.

Chiar şi atunci aş pune bazele unei biblioteci proprii, ca şi acum.
Cu o bibliotecă, cu un trup bine descris mai sus şi un
spirit definit o curtezană putea cuceri inima oricărui
spadasin priceput cu trup vânjos şi suflet cald. Nobilul...
Un ibovnic în baldachinul meu.

Altul ar fi gustul ciocolatei. Gondolă pe ape verzi.








Cu drag,
Ilinca.

Gara

În sfârşit în gară. 

Spre iubit. Spre casă. Spre părinţi.

Peronul inundat de râsete şi raze 

binecuvântează venirea trenului.

Mi-e greu să văd trenul sau gara 

în timpul săptămânii.

Dor de parfum bărbătesc 

cu iz de ploaie.

De camera noastră de vară 

din casa unei ... alteia.

De zilele înăbuşitoare 

în care ne împleteam 

unul pe altul cu dragoste, 

                   cu entuziasm.

Mai ţii minte zilele verii în care 

ne furişam prin ploaie spre etajul trei?

Tu m-ai învăţat să râd!
Sei m-a învăţat să aleg ce vreau să văd.


După două ore ajung.
Peronul susţinea o făptură absolut...
erotică, divină!
Papion negru, cămaşă gri, sacou verde,
palton negru, pantaloni la dungă, pantofi,
plete lungi şi ondulate în vânt.
Toate acestea garnisite cu o figură armonioasă,
cunoscută, iubită.

Ascunde un secret roşu în mână.

Cu drag,
Ilinca.

8 Martie, Joi - II -

Am şi o continuare întrucât în prima parte vorbeam despre impresiile matinale. Iată ce am mai cules de-a lungul zilei:

Solitară prin Iaşul marilor iubiri. Plimbare cu tramvaiul. Unde sunt podoabele? Telefon. Iubitul ma bucură cu urări de dragoste si de prospeţime primăvăratică. Îmi promite.

 Banca dezmorţită în Piaţa Unirii. Citesc Sei Shonagon. Forfotă, poze, flori. Împraştii biscuiţi în speranţa că vor veni. Vin în cele din urmă. Un porumbel multicolor urca pe banca, face câţiva paşi pe carte(!!) şi se propteşte pe geantă. Nebunul mă masoară din cap până-n picioare. Îi întind palma plină de biscuiti bine aromaţi. Mănâncă din palma mea fară să ma ranească cu ciocul lui. Stă cu piciorul pe degetul meu. Îi simt căldura corpului şi fragilitatea. Ca să mă lase să plec la film, ceata porumbeilor se multă pe acoperişul dantelat al hotelului de iz vechi. Prietenul meu pleacă cu ai lui. Dragul de el!

Cinema vechi, vechi dar curat. Îmi place să dau de angajaţi  amabili. Film românesc altfel decat cele româneşti - Marcel Iureş. Părăsesc sala cu bucuroasă. Patru femei au vazut proiecţia de la 15:30.

Mică întâlnire cu femeia roşcată cu ochi verzi. Verde clar, divin. Ochi vii! Dezleagă misterul postului anterior - poţi să te ascunzi de privirile ei? Îi arăt trandafirul de sub sân.

Cu niţică bucurie

Mai merge o călătorie!

Poezie mult-aşteptată scrisă de femeia gotică. Despre mine. Trei barbaţi locuiesc în mine... Fără cuvinte. Sunt emoţionată!

O zambilă!

Doamna Sei:

Lucruri depărtate, şi totuşi apropiate

Raiul.
Drumurile corăbiilor.
Ibovnicii.

Cu drag,
Ilinca.





P.S.: Mă tot obsedează gândul că poate l-am ţinut pe Iisus în palmă. Prea nu era la întâmplare privirea lui.