luni, 12 martie 2012

Nu sunt contemporană


 De ani de zile îmi sculptez corpul.
Tânjesc după formele renascentiste.
Coapse fragede, coapte de dau în pârg ca perele!
Sâni mici, nu chiar mici, ci mai degrabă potriviţi,
proaspăt descorsetaţi!

Trupul meu ar vrea să se poarte numai în
haine renascentiste.
Haine grele. Una peste alta. Materiale impunătoare.
In. Mătăsuri foşnitoare. Pantofiori lucioşi, micuţi,
incomozi să mă supună la un mers mărunt.

În camere mari, cu oglinzi bine înrămate să-mi păstrez podoabele.
În epoca mea de origine buclele mele şi-ar găsi rostul.
Mi s-ar fi pictat chipul la lumina lumânării.
Portret de femeie cu bucle.
Nudul în raze matinale.

Chiar şi atunci aş pune bazele unei biblioteci proprii, ca şi acum.
Cu o bibliotecă, cu un trup bine descris mai sus şi un
spirit definit o curtezană putea cuceri inima oricărui
spadasin priceput cu trup vânjos şi suflet cald. Nobilul...
Un ibovnic în baldachinul meu.

Altul ar fi gustul ciocolatei. Gondolă pe ape verzi.








Cu drag,
Ilinca.


5 comentarii:

Anonim spunea...

the fuck did i just read :)

Anonim spunea...

Intuitia mea a vazut se pare bine in tine! Si sub ochiul atent al domnisoarei Sei, Ilinca a devenit poeta!

Profa spunea...

Minunat, Ilinco! Continua sa scrii!

Sinestezia spunea...

Wow ,Ilinca! Wow!

Anonim spunea...

Frumos ştii a scrie dragă Ilinca.O imagine minunată a ceea ce înseamnă feminitatea.
Păcat că în zilele noastre s-au schimbat standardele a ceea ce înseamnă femeia.Şi ce e cel mai rău este faptul că această imagine afectează psihicul a majorităţii femeilor.Dacă ar gândi toate ca tine bine-ar mai fi...
:)