joi, 6 februarie 2014

As pune ochi in loc de titlu.























Incet - incet as vrea sa ma scobor din fiinta ta, precum zapada de pe dranita casei intr-o dimineata frivola cu un soare crispat: picatura cu picatura.

Ma reintorc la izvorul dulce si inghetat. Ma reintorc la mine, frate al meu.
Lasa-ma sa alunec pe pamant, sa ma topesc trezindu-ma abia la primavara, prefacuta intr-un mic fir de iarba.

Lasa-ma sa alunec, sa nu te intrepatrund, c-atunci am sa ajung in podul casei tale, s-am sa te putrezesc.

Nu ma lasa decat sa te las.
Nu ma-nalta si nu-ncerca sa vindeci vidul.
Nu ma ierta, ajuta-ma sa te renasti.

Elibereaza-ma-ntr-o padure in care pot sa ma strig.

Nu ma inchide in cutia de carton,
reda-ma celulei mele stravezii.

Niciun comentariu: