Furia iubirii neîmplinite.
Durerea pieptului, spasmele, oftatul,
şoapte, râsul plâns, ţipătul tăcerii.
Senzaţia că ai fost într-o odaie pentru ultima oară pe acest pământ.
Neputinţa de a o vedea din nou în raport cu scurta distanţă ce vă separă
şi intuiţia că dacă mai pui odată piciorul peste pragul ăla, totul se reia la nesfârşit,
fără conţinut, fără formă,
doar o căutare infinită, fără sens.
E crud şi gol şi doare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu