Citate despre arta actorului -3-

 1 ”... găsesc că e absolut esenţial să lucrezi în bună dispoziţie. Este exact ceea ce fac eu. Ştiu sigur că resimt mai multă plăcere să-mi joc rolurile decât simte publicul să le vadă. Vedeţi, e  cu mult mai interesant să creezi un personaj decât să ţi se dea unul făcut de-a gata după măsura ta. Iată de ce, fie spus în treacăt, devin mereu nervos când joc în film. Acolo mă simt constrâns, căci cinematograful nu-ţi lasă destulă libertate. Dimpotrivă, pe scenă poţi crea un personaj pe care-l poţi îmbogăţi în fiecare seară. ”

2 ”Şi acum, ca să mai vorbim tot despre actori, în ceea ce mă priveşte, îmi place să uit pe cât posibil „eul” meu, atunci când creez un personaj. Nu sunt dintre cei care intră într-un soi de transă spre a se pregăti pentru ceva măreţ. Eu fac un efort real să cunosc personajul de aşa manieră încât el să-mi fie în întregime familiar prin toate reacţiile sale, în indiferent ce împrejurări. Când eşti astfel legat de rolul tău, el devine până într-atât parte din tine încât, atunci când rosteşti versuri de pildă, chiar pentru a mia oară, ai impresia că le spui cu spontaneitate.” Citatele 1 şi 2 aparţin lui LAURENCE OLIVIER, şi fac parte dintr-un interviu luat de un reporter de la revista Photoplay, pe când Laurence avea 31 de ani, imediat după ce terminase de filmat La răscruce de vânturi.

3 ”Publicul nu doreşte decât să ne regăsească întotdeauna asemenea primului şoc afectiv pe care i l-am inspirat. Adevărata noastră personalitate, multiplă şi subterană, nu-l poate decât deconcentra” EDWIGE FEUILLERE

4 Teatrul, este o convenţie stabilită între actori şi spectatori, o convenţie în care actorul se obligă să interpreteze un anumit personaj, iar spectatorul se obligă să-l creadă;  să-l creadă, da, dar cu o singură condiţie : ca ceea ce ”joacă” actorul să poată fi într-adevăr crezut ... Spectatorul stă pe locul lui şi-ţi spune : ”Am citit afişul, am văzut ce joci, sunt dispus să te cred, acum convinge-mă! – şi datoria noastră este să facem acest lucru, toţi, fără excepţie.”   CONSTANTIN TĂNASE

5 "Tănase a înţeles că, dacă în general în teatru, modul de interpretare trebuie legat indisolubil de personalitatea actorului – chiar de calităţile lui fizice – acest lucru, în ceea ce priveşte cupletul, devenea esenţial." IOAN MASOFF – RADU TĂNASE: Tănase   

Cu dragoste,

Pentru Alexandra.

Citate despre arta actorului

Dragilor, nu am terminat seria cu preaiubitul meu "soţ" - Laurence Olivier, dar m-am gândit să variez puţin, postând câteva citate interesante despre arta actorului.

1  LIONEL BARRYMORE:  “Când eşti întrebat dacă arta actorului de teatru nu ţi se pare superioară celei a actorului de film, este ca şi cum ai întreba pe un pictor dacă el nu crede că pictura în ulei are mai multă valoare decât gravura. Amândouă artele şi mijloacele lor de expresie sunt diferite, aşa cum diferită este şi tehnica fiecăreia, cu toate cele câteva puncte comune. Şi actorul de teatru şi cel de film trebuie să ştie să rostească un text cu multă sinceritate şi putere de convingere, reuşind să exprime o emoţie şi să se comporte cu naturaleţe fară a fi jenaţi de prezenţa publicului.”

2 JOSEPH L. MANKIEWICZ:  ”Să joci un număr cât mai mare de roluri, indiferent de importanţa lor. Felul acesta de a juca şi a te face crezut, a început să-mi umple viaţa, din ce în ce mai mult. Am ajuns astfel să nu mai pot deosebi realul de ireal. Mai mult chiar, irealul mi se părea mie mult mai real.” 

3 JOSEPH L. MANKIEWICZ:   ”Noi, cei din teatru, avem cu toţii în comun anomalia. Suntem o rasă aparte de restul umanităţii. Suntem ceea ce se cheamă personalităţi strămutate. Uneori, vreun decan al teatrului sau filmului asigură publicul că actorii sunt doar oameni obişnuiţi, fără a-şi da seama că cel mai mare punct de atracţie al lor pentru spectatori e tocmai faptul că ei nu seamănă cu fiinţele umane normale.”   

     

4 SHAKESPEARE – HAMLET:  ”Căci nu-i grozav ca un actor ca ăsta, ce suferă de formă doar, cu gândul, să-şi mişte totuşi sufletu-ntratâta, încât muncit cu gândul să pălească, să izbucnească-n plâns şi aiurări, cu glasu-ntretăiat şi cu întreaga făptură răscolită, - în idee!”

5 JOSEPH L. MANKIEWICZ:   „...Ziceam că teatrul e nouă zecimi muncă istovitoare care înseamnă transpiraţie, aplicaţie, meşteşug. A fi un bun actor în teatru înseamnă să vrei să fii asta mai mult decât orice pe lume, înseamnă o concentrare de dorinţă, de ambiţie şi de sacrificiu cum nu o cere nici o altă profesie. Şi mai cred că bărbatul sau femeia care acceptă această condiţie nu poate fi un om obişnuit, nu poate fi oricine. Să dai atât de mult, pentru – aproape întotdeauna – atât de puţin!

- <<Atât de puţin ai spus? De ce? Dacă n-ar exista nimic altceva decât aplauzele... Am ascultat în culise publicul aplaudând. Este ca şi când valuri de dragoste ar trece peste rivaltă şi te-ar împresura. Imaginează-ţi să ştii că în fiecare seară sute, mii de oameni te iubesc. Ei zâmbesc, ochii le strălucesc, le-ai adus bucurie. Ei te vor, tu le aparţii. Numai asta doar şi merită orice>>”  

Dacă vă plac, promit să mai postez altele.

Cu drag,

Ilinca.