Citate despre arta actorului

Dragilor, nu am terminat seria cu preaiubitul meu "soţ" - Laurence Olivier, dar m-am gândit să variez puţin, postând câteva citate interesante despre arta actorului.

1  LIONEL BARRYMORE:  “Când eşti întrebat dacă arta actorului de teatru nu ţi se pare superioară celei a actorului de film, este ca şi cum ai întreba pe un pictor dacă el nu crede că pictura în ulei are mai multă valoare decât gravura. Amândouă artele şi mijloacele lor de expresie sunt diferite, aşa cum diferită este şi tehnica fiecăreia, cu toate cele câteva puncte comune. Şi actorul de teatru şi cel de film trebuie să ştie să rostească un text cu multă sinceritate şi putere de convingere, reuşind să exprime o emoţie şi să se comporte cu naturaleţe fară a fi jenaţi de prezenţa publicului.”

2 JOSEPH L. MANKIEWICZ:  ”Să joci un număr cât mai mare de roluri, indiferent de importanţa lor. Felul acesta de a juca şi a te face crezut, a început să-mi umple viaţa, din ce în ce mai mult. Am ajuns astfel să nu mai pot deosebi realul de ireal. Mai mult chiar, irealul mi se părea mie mult mai real.” 

3 JOSEPH L. MANKIEWICZ:   ”Noi, cei din teatru, avem cu toţii în comun anomalia. Suntem o rasă aparte de restul umanităţii. Suntem ceea ce se cheamă personalităţi strămutate. Uneori, vreun decan al teatrului sau filmului asigură publicul că actorii sunt doar oameni obişnuiţi, fără a-şi da seama că cel mai mare punct de atracţie al lor pentru spectatori e tocmai faptul că ei nu seamănă cu fiinţele umane normale.”   

     

4 SHAKESPEARE – HAMLET:  ”Căci nu-i grozav ca un actor ca ăsta, ce suferă de formă doar, cu gândul, să-şi mişte totuşi sufletu-ntratâta, încât muncit cu gândul să pălească, să izbucnească-n plâns şi aiurări, cu glasu-ntretăiat şi cu întreaga făptură răscolită, - în idee!”

5 JOSEPH L. MANKIEWICZ:   „...Ziceam că teatrul e nouă zecimi muncă istovitoare care înseamnă transpiraţie, aplicaţie, meşteşug. A fi un bun actor în teatru înseamnă să vrei să fii asta mai mult decât orice pe lume, înseamnă o concentrare de dorinţă, de ambiţie şi de sacrificiu cum nu o cere nici o altă profesie. Şi mai cred că bărbatul sau femeia care acceptă această condiţie nu poate fi un om obişnuit, nu poate fi oricine. Să dai atât de mult, pentru – aproape întotdeauna – atât de puţin!

- <<Atât de puţin ai spus? De ce? Dacă n-ar exista nimic altceva decât aplauzele... Am ascultat în culise publicul aplaudând. Este ca şi când valuri de dragoste ar trece peste rivaltă şi te-ar împresura. Imaginează-ţi să ştii că în fiecare seară sute, mii de oameni te iubesc. Ei zâmbesc, ochii le strălucesc, le-ai adus bucurie. Ei te vor, tu le aparţii. Numai asta doar şi merită orice>>”  

Dacă vă plac, promit să mai postez altele.

Cu drag,

Ilinca.