Sărutările

Sărutările noastre, sute, mii
sau milioane câte-au fost -
niciodată nu le-am ştiut pe de rost
fructele mele, veveriţele mele, garoafele mele,
izvoarele mele, cuţitele mele!
Pot să dorm şi să visez pe gura ta,
să cânt şi să mor pe gura ta,
încă şi încă;
gura ta, radă adâncă
în care-nnoptez după drumul cel lung,
în care ajung şi nu mă mai satur să-ajung...

Sărutările noastre sunt lupte
grele încete sfâşâietoare,
la care participă sângele, glasul, memoria.
O, sunt geloasă pe apa pe care-o bei
şi pe cuvântul pe care-l spui,
pe răsuflările tale albastre...
Sunt geloasă pe-aceste nedrepte
pauze dintre gurile noastre!


Nina Cassian





"Şi intimitatea noastră creştea şi se adâncea ca o lume nouă cu privelişti prelungi de întâiul ceas."
Camil Petrescu

Sonetele iubirii implinite V

Slăvesc luciditatea într-atât
încat mă uit la lume, îndârjită,
la orbitoarea geniului ispită
şi la cadavrul mirosind urât.

Mă uit la vicii, şi mă întărât
când egoismu-n mine se agită.
Plasată pe-a istoriei orbită,
privesc, când zâmbitor, când mohorât.

Un singur gând alung, şi-l ocolesc
ca un agnostic, ca un slab de înger.
Mă-mpotrivesc naiv si nefiresc,
de-a presupune (sânger! sânger! sânger!)

că ai muri… curând, sau mai târziu.
Nu ştiu. Nu vreau. Nu ştiu. Nu vreau să ştiu.

Nina Cassian

Sonetele iubirii implinite IV

Te merit? Mă întreb adeseori
Eşti cu atâta mai exact ca mine,
în zilnicele muchii cristaline
cu care puritatea ţi-o măsori.

Să stau la dreapta ta, mi se cuvine?
Mă mai pândesc, ca nişte infuzori,
mărunţii mei duşmani interiori,
vrând forţa mea unită s-o dezbine.

Acolo unde tu ai triumfat,
eu tot mai bat in piatră pioleţii.
…Dar scapără, carat langa carat,
el , soarele de sus al frumuseţii,

pe fruntea mea. Iar tu mă-ndemni sâ urc.
Şi-am să te merit, poate – in amurg.


Nina Cassian