Luntrea

Dacă pluteşti într-o luntre umplută cu apă
ancorat de-un mal nevăzut de o funie
sau dacă funia ne leagă, aşa, ancestral;
dacă Ofelia vrea să o rupă cu mâinie goale,
să o roadă cu dinţii şi cu unghiile,
să o smulgă din ea?

Tu, alarmat doar de mişcările bărcii
te ridici apatic din plutire şi mă priveşti
trecându-ţi mâna prin părul ud de încremenire.
Te întorci amorţit cu faţa la proră,
sprijinit de buza luntrei
îţi împrăştii gândul în delta temerilor ascuţite.

Coroană de păr cald cu rădăcini de răcnete împlântate-n pământ,
pe un mal.