Laurence Olivier (partea III)

Este uimitor cum tânărul actor Larry nu cochetase până atunci cu noua artă, deşi avea capacitatea de a juca un “june-prim” de film. El a ascuns momentul penibil când, pentru câţiva bani de buzunar, a fost figurant într-un film, în 1925.  Socotea filmul drept “o treabă neserioasă”care nu poate îmbogăţi cu nimic arta unui actor.

După un an, apare filmul vorbitor, iar teatrul modern era din ce în ce mai influenţat de tehnica şi stilul cinematografului. În 1928, Laurence uită vechile reţineri şi începe să privească filmul cu interes, atunci când are timp, el având un program încărcat. 

Merge în turneu peste ocean cu  Crimă la etajul doi  de Frank Vorsper şi cu Străinul din tine a lui Wilbur. Piesele vor fi prezentate în New York cu un succes relativ. În acest voiaj, notăm începutul idilei cu Jill Esmond - viitoarea lui soţie – precum si descoperirea unui hotel “Algonquin”, care va deveni locul unde se vor întâlni cei din teatrul  britanic în prima descindere la New York.

Bineînţeles, chipeşul şi talentatul Laurence Olivier nu putea trece neobservat de agenţii studiourilor de film, care erau mereu în căutare de noi talente. Deşi primise oferte bune, el nu a fost atras în mod deosebit de ele şi se întoarce în Anglia. În patria mamă, îl aşteptau încă doua roluri care-l vor impune criticii prin interpretări strălucite.

La începutul anilor 1930, Olivier crede că a sosit timpul se studieze arta cinematografică. Motivele sunt: notorietatea, banii câştigaţi şi faptul că nu există probleme de joc. Nivelul lui de actor bine văzut în teatru îl determină să dispreţuiască acest gen de spectacol. Dar asta nu l-a împiedicat să nu accepte o ofertă generoasă venită din Germania.

Cei de la studioul german “Ufa” s-au riscat angajând în rol principal un actor debutant în cinema (filmul având difuzare mondială), fie el destul de bine cunoscut în teatrul de scenă. Larry nu a înşelat aşteptările nemţilor! Filmul Hokus Pokus (sau Temporary Widow) a avut succes în Anglia şi deschide un nou capitol în viaţa şi cariera lui Laurence Olivier.

Să va explic mai bine momentul şi atmosfera deceniului în care Sir Laurence Olivier îşi face debutul cinematografic: deşi în Statele Unite, filmul vorbitor apăruse de 5 ani, Anglia făcea încă paşi timizi necolaborând cu SUA. Singura ţară cu care colabora Anglia, în primii ani ai filmului vorbitor, era Germania. 

Relaţiile celor două ţări datau de pe vremea filmului mut, când se facea schimb de regizori, scenarişti, tehnicieni şi actori. Dintre regizorii autohtoni care se detaşau era Alfred Hitchcock, format la şcoala expresionistă germană (el semnează primul film vorbitor britanic – Blackmail). Filmele germane şi cele cu influenţe germane aveau succes internaţional, pe când cele pur britanice nu erau atât de plăcute peste hotare. Ca să-şi poată distribui filmele în străinătate, mai ales în Franţa si Anglia, nemţii au realizat încă de la primele filme vorbitoare versiuni în franceză şi engleză. Astfel, actori germani cunoscând ambele limbi, precum şi actori francezi şi englezi turnau un film simultan. Într-una dintre aceste versiuni simultane îşi face debutul şi tânărul Olivier in 1930.

Întors acasă după experienţa de la Berlin, acceptă imediat un alt angajament. Joacă astfel în prmul lui film britanic – o comedioară de 38 de minute, turnată în 4 nopţi, pentru care caştigă 60 de lire.

Cu cele 60 de lire plăteşte cheltuielile mariajului neaşteptat cu Jill Esmond - de care am tot precizat. Jill, fiica unor actori celebri, avea să-i mărturisească imediat după nunta lui Larry că, ea era de fapt îndrăgostită de un alt coleg de trupă. Experienţa matrimonială a fost un dezastru. După 6 ani, apare un fiu – Tarquinius.    

Mariajul l-a zdruncinat atât de tare, încât, 10 ani (cât a durat căsătoria) nu a mai scris în jurnalul său început încă din prima tinereţe. Mai rău a fost faptul că au fost obligaţi să împartă nu numai caminul conjugal ci şi scena. Mai exact, cei doi au jucat în comedia "Private Lives", axată pe interferenţele a doua cupluri. Distribuţia piesei este formată din Laurence Olivier, Jill Esmond, Noel Coward - care în afară de actor, mai este şi scriitorul şi regizorul piesei - şi Gertrude Lawrence. Piesa a avut succes atât în Anglia cât şi în Statele Unite, pe Broadway şi în teatrul “Times Square” din New York. Laurence a scurtat cariera piesei la 3 numai luni. Echipa s-a întors la Londra fără Sir Olivier, care a acceptat în cele din urmă ofertele Hollywoodului.

Dicţia, farmecul, prezenţa scenică, tipul ideal de prim-amorez în stilul anilor ’30 şi cei 10 ani de experienţă scenică, şi-au spus cuvântul în faţa căutătorilor de talente de peste ocean. Laurence nu era mulţumit de calităţile lui fizice, considerându-se  “un slăbănog jalnic, numai piele şi oase”. Bine că agenţii erau de altă părere!

În cetatea filmului, Larry dă probe la “Paramount” şi la “MGM”, înainte de a sta temoporar la “RKO”.

Filmele făcute în acea perioadă (atât în Anglia cât si in SUA) nu au fost de mare succes, dar această perioadă de muncă i-a adus, totuşi, o celebritate pe care, scena, cu siguranţă nu i-ar fi putut-o oferi.  


Mai multe, în partea următoare.

Cu drag,
Ilinca.