Tăcere, vara ...

Au mai rămas doar 3 zile din august. Aşa că, m-am gândit să le celebrăm, cât le mai avem, cu două  poezii şi o clasică melodie. Trebuie să profităm de ea potrivit vechii zicale : Trăieşte fiecare clipă ca şi cum ar fi ultima. Câţi dintre voi aţi încercat cu adevărat să trăiţi aşa? Şi cât a durat încercarea? În cazul meu, când încerc, observ că să devin un om mai bun, mă descopăr.

Tăcere; soarele s-a aprins în stor
Şi-aşa rămâne-acolo, precum albina care în zbor era
Şi crinul alb a prins-o în etamina-i tare.
Tăcere - nu se-aude cum timpul iute trece.
E un răgaz atât de limpede, de sigur, de durabil
Că ispitit eşti să te crezi pe totdeauna mulţumit,
Şi aţipeşti, şi aerul e galben cum e chihlimbarul.
O, tu, tăcere de culoarea soarelui din încăpere!
Tăcere: molatec orologiu, cu sunet slab, vrăjit,
Care pecetea-şi pune pe-a fericirii clipe, vara ...


Ana Brâncoveanu de Noailles
 

August

Vara sfârşi. Potecile adorm

Iar umbrele amanţilor, departe,

Îţi prelungesc în fluviul uniform

Al nopţii, legământul fără moarte.

Când seara cade-ncet peste grădini

Şi încolţeşte-n zare prima stea,

Clavirul ce răsună din vecini

Şopteşte parcă orelor să stea.

Iar negrii pomi, ca idolii păgâni

Păzesc aleia umbrelor ucise

Pe care-n hohot le bocesc fântâni

Şi florile, ca rănile deschise.

Domol se pleacă ramurile-n jur,

De umbre parcă spânzurând mai grele,

Sub care visul dibuie contur;

Adorm ca fructe păsările-n ele.

O, timp stagnant! Un singur fruct, cel plin,

Pocnit căzu din creanga lui întinsă,

Redând mişcării sensul ei virgin

Spre inima pământului,  aprinsă.

Miron Radu Paraschivescu

Vara lui Vivaldi a fost ceea ce am ascultat vara asta cel mai mult. Furtuna exprimă multe din experienţele spirituale prin care am trecut în decursul acestor luni.

 

 

 Cu drag,

Ilinca.