"Mâna" lui Jiří Trnka

 Despre Jiří Trnka nu cred să fi auzit prea mulţi dintre dumneavoastră. Eu am aflat despre el într-un mod mai deosebit: la admitere la facultate. Profesorul din comisie m-a întrebat dacă ştiu de unde s-a inspirat  Marin Sorescu pentru poezia pe care o interpretasem – Svejk. Eu nu am ştiut şi el mi-a zis că de la cartea Peripeţiile bravului soldat Svejk scrisă de Jaroslav Hašek. Şi pentru că am vrut să intru la secţia Arta actorului mânuitor de păpuşi şi marionete, profesorul, mi-a spus că există şi desene animate cu Svejk făcute de Jiří Trnka. A doua zi, m-am prezentat la ultima probă obosită (mă uitam la comisie –cum ar zice tata- “printre dinţi”) pentru că stătusem noaptea după Svejk şi Trnka, a cărui nume, de la emoţii, îl uitasem. Nu am putut să mă duc la somn prea repede, mai ales că găsisem atunci şi un documentar în care se relata tehnica cu care filma minunăţiile. 

 

Jiří Trnka a fost un maestru păpuşar, regizor care mai făcea marionete, ilustraţii pentru cărţi de copii şi chiar desene animate. A fost un geniu, un Charlie Chaplin în domeniul său sau altfel zis, Walt Disney din Est.

După ani întregi de muncă, Trnka, prin intermediul filmuleţului Mâna, si-a exprimat opinia despre regimurile totalitariste în raport cu artiştii. Mai exact, filmuleţul pe care vreau să vi-l prezint este făcut în 1965 şi se referă la un artist care şi-a dedicat viaţa făcând ghivece de lut pentru floarea sa. Într-o zi, apare comunismul (sub forma unei mâini) care îi spune să facă maini, nu ghivece. Şi de aici încolo, vedeţi voi ce se întâmplă mai departe cu artistul nostru.

Ce vreau eu să mai adaug e că un lucru uimitor este tehnica cu care e făcută toată această minune, şi anume cadru cu cadru. Vă pun şi un mini documentar cu Trnka în josul paginii. Munca depusă pentru câteva minute de film este colosală!

 

 

Curios este faptul că Trnka şi-a anticipat soarta, statul înmormântându-l exact ca… în film – cu onoruri. La 4 luni de la moartea lui, comuniştii au interzis filmul şi au confiscat toate copiile. Timp de 23 de ani, Mâna nu a mai văzut lumina unui proiector.

 Dacă 19 minute de film cu păpuşi a intimidat marea putere totalitaristă care a omorât milioane de oameni… e ceva.

Documentarul aici. 

P.S. : Uf, păpuşa asta e mult prea frumoasă ca să existe! Ador expresivitatea artistului şi îmbrăcămintea care are note de arlechin, de paiaţă (pieptarul, mânecile, papuceiii şi gulerul)! Câte detalii pentru o păpuşă aşa mică! Artă!

Cu drag, 

Ilinca.