Poemele iubirii V

Mi-am travestit, să-ţi fiu pe plac,
Emoţia şi vehemenţa
Într-o domoală inimă lipsită de mânie.

Dar cel mai mult mă preocupă,
Din clipa-n care mi-ai plăcut,
Cum aş putea-ntr-o zi de tine să mă satur!

 - Căci reazimul mi-l pierd şi siguranţa,
Atât mă bântui, atât mă obsedezi
Şi îmi devii esenţial!
Nici viaţă nu văd, şi nici cer
Decât prin uşuratecul vitraliu
Ce-l face noru-ţi trecător.
- Sufăr, şi cugetul nu conteneşte-a mă certa,
Urăsc dorinţa asta care mă sfârşeşte!
Căci sufletul firesc voieşte
Viaţa să afle singur şi să se bucure de ea...

Anna Brâncoveanu de Noailles


P.S: "Pluteşte drept înainte, şi dacă pământul pe care-l cauţi nu există încă, fii sigur că Dumnezeu îl va crea într-adins pentru a-ţi răsplăti îndrăzneala."  Regina Izabela către  Cristofor Columb


Cu dragoste,
lui T.