I
Dragostea e chiar parte din suflet. E de aceeasi natura. Dragostea e o scanteie divina ca si sufletul, si tot ca el e incoruptibila, indivizibila, nepieritoare. E un punct de foc in noi, nemuritor si infinit, pe care nimic nu-l poate margini si nimic nu-l poate atrage. Il simti arzand pana in maduva oaselor si-l vezi stralucind pana in adancurile cerului.
II
O, dragoste! adoratie! voluptate a doua spirite care se inteleg, a doua inimi care se daruiesc, a doua priviri care se patrund! Fericiri, veti veni si la mine! Plimbari in doi, in singuratate! Zile binecuvantate si stralucitoare! Visez uneori ca, din cand in cand, ceasuri din viata ingerilor se desprind si vin aici, pe pamant, si se amesteca in destinul oamenilor.
III
Dumnezeu nu poate darui fericirii celor care se iubesc decat o durata fara capat. Dupa o viata de dragoste, o eternitate de dragoste, da, e o intregire. Dar nici lui Dumnezeu nu-i e cu putinta sa faca ceva mai mare decat e fericirea desavarsita pe care o da sufletului iubirea. Dumnezeu e implinirea in cer. Dragostea e implinirea omului.
Victor Hugo, Mizarabilii
Cu drag,
Ilinca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu