Fularul

1. O persoană foarte dragă mie a terminat de curând o carte despre legendara dansatoare Isadora Duncan. Şi m-am gândit să pubilc o poesie despre ea. 



Memoriei Isadorei

Lucrurile-şi vorbesc
şi ne aud.
Când îţi puneai fularul în antreu
mă întrebam
de ce, când e atât de frumos,
nu-l pătureşti altfel
când l-înnozi la gât?

Şi tocmai atunci
ca o veveriţă
(paznic din pom)
a sărit mut
dar nestăpânit
lung, aspru, ros şi păturit,
fularul meu cel cafeniu,
paznic de om.

Am tresărit deodată
ca şi cum o vietate s-ar fi clintit din umbră
şi ne privea tăcută dar atentă

Ca şi cum
fularul ar avea
Decât ai stăpânului aşţi ochi
în trupul lui de fum.

Apoi, râzând stângaci, l-ai ridicat încet
şi l-ai pus la loc, în cuier
(vroiam ceva - şi n-am mai vrut să-ţi cer)
în timp ce-ţi înnodai la gâtul fragil
eşarfa de mătase, mai cochet
Că nu-ţi plăcea un fular de poet.

 Aşa a început;
ce-a fost apoi, s-a ştiut;
maşina alergând nebună,
fularul, cu un capăt fâlfâitor pe geam,
ca un nor peste lună
ţi s-a prins de roata maşinii.

Ai fi vrut să ţipi
dar glasul ţi-a rămas
abia foşnind, bătând din aripi.
La fel de stins
ca şi-al mătăsii glas.

Lucrurile-şi vorbesc
şi ne aud.
Şi câteodată greşesc.


Miron Radu Paraschivescu


 

Pentru Luiza C.  


2. Iar sunt obsedată de o melodie. Şi când mă găsesc într-o asemenea stare trebuie să vă "pasez" şi vouă minunaţia.

Minunaţia: 

Cam asta pot să vă ofer de Moş Nicolae.


Cu mare drag,
Ilinca.