De toate-aveam, dar iată, te iubesc;
Fiinţa, astfel, eu mi-am pustiit-o.
Departe-acum de mine viaţa-mi duc
Rugându-mă ce-a fost, să fie
Gândeşte dar, câtă cerşetorie!
E glasul tău de vină, ori tăcerea
Sau mai degrabă-acele dulci taifasuri
Când repetând ce tu gândeşti
Eu te strecor în propriile-ţi gusturi
Spre a nu pierde nici un pas al tău
Care cu-ncredere mă fac să-afirm
Ce mult ne-asemănăm şi bine
O, spune-mi, ce cunosc de fapt din tine?
Anna Brâncoveanu de Noilles
Cu drag,
Ilinca.
3 comentarii:
Mai sublim decat sublimul pentru cei ce au imaginatia necesara,spiritul necesar,urechi s-asculte si sa primeasca cu drag asemenea daruri...si nu pot spune mai mult de atat..decat ca ma uimesti si este o onoare sa te am ca Prietena ( cu P mare!!! ) Scrie in continuare minunatii de genul,undeva in viitor vei lasa o pata de-a ta aici...cu noi! :*
Am gasit si eu ceva despre iubire destul de interesant,sper sa-ti placa!:*
Când un bărbat iubeşte o femeie
firul ierbii
creşte verde
mai cald şi proaspăt
nici o talpă
nu l-ar călca
poate sărutul
care-şi spală-n roua lui
cuvintele nesparte
la colţ de suflet
ochiul tăcut
pândeşte
dansul sublim al unei gheişe
ah
ce n-aş da
ce n-aş da
să-l cunosc
să-l simt
să-i pot mângâia castitatea
ca toate femeile
care-şi dansează iubirea prin inimă
să devină o gaură neagră
unde toţi bărbaţii
atraşi
să nu mai aibă drum de întoarcere…
Foarte frumos! De cine e scrisă?
Trimiteți un comentariu