duminică, 11 septembrie 2011

Smoke


O bijuterie pe care aştept de ceva vreme să v-o dezvălui este Smoke. De fapt, Smoke şi pe Sylvie Guillem





















 Sylvie Guillem a fost desemnată ca fiind cea mai bună dansatoare din lume la ora actuală. Sunt multe elemente care o fac spectaculoasă, printre care: corpul ei (se spune ca a dat o nouă formă corpului de balerină, este un adevărat dar de la Dumnezeu, de care ea este profund conştientă) şi mişcările graţioase, deosebit de expresive şi naturale. Vă mai spun că este o rebelă (şi-a croit propriul drum când a ales să treacă la dans contemporan, s-a contrazis vehement cu mari artişti ai dansului şi este considerată de mulţi îngâmfată). A început prin a fi gimnastă, apoi s-a apucat de balet - de aici conformaţia perfectă a corpului ei. S-a făcut cunoscută datorită parteneriatului cu marele balerin Rudolf Nureyev, cu care a şi avut o relaţie amoroasă (se spune că ea a fost singura femeie cu care Nureyev a vrut vreodată să se însoare, unde mai pui că el a fost şi gay).

Întâi vă prezint Smoke, o lucrare din 1995, sub coregrafia lui Mats Ek. Alături de Sylvie, dansează fratele lui Mats, Niklas Ek. 

Mats Ek este un coregraf recunoscut la nivel mondial. După cum am precizat, el mai are un frate Niklas care e dansator şi o soră Malin care este actriţă. Mi s-a părut interesant că cei trei fraţi provin dintr-o mamă coregraf - Birgit Cullberg (care şi-a înfiinţat o companie de balet  prestigioasă - Cullberg Ballet) şi dintr-un tată actor - Anders Ek.

Aşa că nu mă mai miră de unde vine coregrafia asta minunată a lui Mats şi mişcările fluide, naturale şi graţioase ale lui Niklas.

Dar destul v-am tot povestit eu despre artişti, să vă spun şi părerea mea despre mica bijuterie contemporană. Arta este interpretativă, bineînţeles, în anumite limite - până nu ieşi din tipar. Ori, dansul contemporan alături de vestimentaţie, puţinele elemente de decor, precum şi ... fumul şi mâna străină care tot apare acolo, constituie destul material pentru un mic joc de imaginaţie. Jocul meu de imaginaţie vă provoacă să vă gândiţi la ce ar putea simboliza elementele de dans, de decor, de actorie şi de vestimentaţie şi să construiţi povestea piesei. Eu cred că este vorba  de povestea unor oameni care se implică într-o relaţie care îi schimbă, dar care într-un sfârşit ajung la dispută.  Sau poate de omul influenţat de societate, care în intimitate este un cu totul alt om.

Piesa se constituie din trei parţi. Pe parcursul lor, mi-am permis să vă tot scriu ce cred eu despre anumite elemente.

În prima parte apare El care îşi descrie acţiunile de zi cu zi sau poate viaţa (şi apare mâna care parcă îl hipnotizează). El se îndragosteşe de ea.  După părerea mea, fumul este simbolul  pasiunii, al erotismului. Mişcările lor sunt tandre, arată perfecţiunea relaţiei, intimitatea.


A doua parte este despre relaţia lor. O chestie care mi-a venit în minte, este faptul că la început El dă cu piciorul în birou - aşa îl văd eu a fi -  care este redus acum ca dimensiune faţă de cum era prezentat în prima parte şi care cred că ar putea să se refere la faptul ca viaţa intimă a micşorat importanţa muncii, a materialului. Efemerul este eclipsat de dragostea protagoniştilor.


Partea a treia. Tulburătoare. Nu de multe ori, aflată în diferite stari spirituale, m-am găsit uitându-mă cu ochii în lacrimi la partea a treia. 

Nu pot să nu precizez atenţia pentru detalii, finisaje, simplitatea complexă (!!), gesturile comice, trupurile lor care strălucesc datorită expresivităţii. E greu de explicat ce simte ea, tumultul. Stările, amintirile, senzaţiile, iluziile curg, se dezlănţuie una după alta. Finalul deschis.



Sunt foarte multe subtilităţi de explicat, dar vă las pe voi să atribuiţi noi înţelesuri.

Oameni buni, asta e dantelă fină de Paris facută din mătase suedeză! Dacă nu ştii să o porţi, nu o poţi aprecia!


Cu mult drag,
a voastră, Ilinca.   




Niciun comentariu: